ICCJ. Decizia nr. 476/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 476.
Dosar nr. 4340/2001
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 mai 2000, reclamantul A.P. a acţionat în judecată pe pârâta S.C.A. D. Călăraşi solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata contravalorii îmbunătăţirilor ce a adus reclamantul la imobilul – spaţiu comercial – proprietatea pârâtei situat în Călăraşi, şi instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie asupra acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Călăraşi, primind cauza spre soluţionare în urma declinării competenţei în favoarea sa de Judecătoria Călăraşi a pronunţat sentinţa nr. 500 din 17 octombrie 2000 prin care a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 139.502.050 lei contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, instituirea dreptului de retenţie al reclamantului asupra imobilului, până la achitarea debitului de către pârâtă, cu 8.515.613 lei cheltuieli de judecată.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a reţinut că în cauză dotările aduse de reclamant spaţiului în litigiu, i-au conferit un spor de valoare şi având în vedere şi concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, pârâta datorează contravaloarea acestor lucrări.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă, prin Decizia nr. 435 din 26 martie 2001, această instanţă reţinând în esenţă că prevederile contractului încheiat de părţi la 23 martie 1993 au înscris la art. 27 prevederea că la încheierea contractului de administrare, toate dotările făcute pe parcursul gestionării de către administrator, rămân în proprietatea colectivului acestuia, sau se pot preda proprietarului contra cost, la o valoare negociată.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs pârâta S.C.A. D. CĂLĂRAŞI, care a criticat această hotărâre, susţinând că este netemeinică şi nelegală, sub următoarele aspecte:
- a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece:
- la judecarea apelului său instanţa de apel nu a avut în vedere şi judecarea fondului cauzei, ci, s-a rezumat numai la analizarea modului în care a fost judecată cauza la instanţa de fond, considerând-o corectă;
- au fost aplicate eronat prevederile art. 493 C. civ. privitoare la acordarea dreptului de retenţie;
- a invocat prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. susţinând că instanţa de apel nu a luat în considerare toate probele existente în dosar, în fapt nu a făcut referire la nici o probă depusă de recurentă. Nu s-a avut în vedere obiecţiunile recurentei la raportul de expertiză şi nici interogatoriul luat reclamantului în faţa instanţei de fond;
- a mai invocat şi prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că motivul de recurs potrivit cu care hotărârea recurată nu a avut în vedere şi judecarea fondului cauzei nu este întemeiat.
În hotărârea sa, instanţa de apel a reţinut corect că s-a analizat întregul material probator la analiza pe fond a acţiunii, aşa încât corect s-a reţinut că acest motiv este nedovedit.
Cu privire la instituirea în mod greşit a unui drept de retenţie asupra imobilului, corect a menţinut instanţa de apel soluţia pronunţată pe fondul cauzei, respectiv instituirea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 C. civ., având în vedere strânsa relaţie dintre creanţa constatată şi obiectul contractului.
Tot astfel critica potrivit cu care instanţa de apel nu a luat în considerare toate probele administrate în cauză nu este dovedită. Cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel a reţinut că la judecarea în fond a cauzei s-a avut în vedere întregul material probator răspunsul la interogatoriu nu a fost formulat decât în concluziile scrise, după dezbaterea fondului, aşa încât nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este dovedit.
Întrucât art. 304 pct. 11 a fost abrogat nu mai poate fi luat în analiză.
Ca atare recursul pârâtei nefiind întemeiat, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C.A. D. Călăraşi împotriva deciziei nr. 435 din 26 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 470/2001. Comercial → |
|---|
