ICCJ. Decizia nr. 492/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 492.
Dosar nr. 7915/2001
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asuprarecursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 februarie 2000, reclamanta S.C. A.R.A. S.A., sucursala municipiului Bucureşti, a chemat în judecată, pârâţii S.C. A. S.A., sucursala municipiului Călăraşi, şi B.G., solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei cu titlu de despăgubiri de asigurare şi dobânda la contul curent acordat de BCR de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea, obligând pârâţii în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei despăgubiri de asigurare şi a respins ca nefondată cererea de plată a dobânzii la contul curent, pronunţând sentinţa civilă nr. 404 din 23 ianuarie 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada culpei pârâtului B.G. în producerea accidentului şi avarierea autoturismului, că a achitat păgubitului indemnizaţia de asigurare C., şi că la data producerii accidentului acesta avea încheiată asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie la persoana juridică pârâtă care avea obligaţia să preia plata asigurărilor.
Instanţa de fond a motivat respingerea capătului de cerere privind plata dobânzii la contul curent acordat de BCR, motivat de faptul că nu a fost cuantificat şi nu s-au produs dovezi în susţinere.Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele societăţi de asigurare.
Reclamanta A.R. A. S.A., sucursala municipiului Bucureşti, a criticat soluţia instanţei de fond în ce priveşte respingerea capătului de cerere privind dobânda comercială prevăzută de OG nr. 9/2000, în vigoare la data introducerii acţiunii.
Recurenta pârâtă a criticat hotărârea atacată pe motiv că s-au acordat daune în temeiul unor facturi fiscale şi chitanţe, emise de societăţi comerciale fantomă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 1130 din 3 septembrie 2001 a respins apelurile ca nefondate.
În esenţă s-a reţinut că dobânzile solicitate conform OG nr. 9/2000 nu-şi au temei, întrucât reclamanta nu a depus dovezi privind taxe de scont şi nu s-a avut în vedere că în cauză este pârâtă şi o persoană fizică.
În ce privesc daunele pentru reparaţia autovehiculului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (11) din Normele tehnice aprobate prin HG nr. 906/1998, întemeiat acestea s-au determinat pe baza evaluării efectuate de asigurator.
Împotriva deciziei sus menţionate, ambele societăţi de asigurare au declarat recurs.
Recurenta reclamantă, S.C. A.R., sucursala Bucureşti, a susţinut că greşit nu s-au aplicat prevederile art. 3 din OG nr. 9/2000, taxa scontului BNR, care este de 35%, astfel că, potrivit precizărilor din apel pentru debitul de 26.900.000 lei, dobânzile însumează 22.318.031 lei.
Recurenta pârâtă, S.C. A. S.A. Bucureşti a susţinut că valoarea prejudiciului nu a fost stabilită în condiţiile legii, plata făcându-se pe bază de facturi şi chitanţe false sau incomplete.
A. a plătit despăgubirile fără să verifice documentele de plată şi prin aceasta acţiunea în regres este nefondată.
Recursurile sunt nefondate întrucât:
Criticile recurentei pârâte, S.C. A. S.A. privind daunele în litigiu, sunt nefondate, întrucât valoarea prejudiciului a fost stabilită pe baza actelor întocmite de poliţie, a constatărilor organelor de specialitate a A. şi documentelor de plată, manopera efectuată de A.C. şi chitanţelor privind piesele înlocuite.
Susţinerea recurentei în sensul că documentele privind costul reparaţiilor sunt false, sunt nedovedite şi de respins.
Nu au fost admise nici criticile recurentei reclamante privind greşita neacordare a dobânzilor la nivelul taxei oficiale a scontului.
Aşa cum s-a reţinut de către instanţa de apel, reclamanta nici la fond şi nici în apel, nu a precizat dobânzile solicitate, nu a depus dovezi privind nivelul taxei de scont aferentă perioadei pentru care a susţinut întârzierea plăţii, calculul dobânzilor, astfel că, în lipsa acestor elemente, acest capăt de cerere întemeiat a fost respins.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate dereclamanta S.C. A.R. S.A., sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1130 din3 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi pârâta S.A. R.A. S.A. Bucureşti, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 490/2001. Comercial → |
|---|
