ICCJ. Decizia nr. 494/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.494
Dosar nr.9550/2001
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 20 octombrie 1999, reclamantul L.C. chemat în judecată S.C. I. S.R.L. şi pe L.E., asociat unic, pentru obligarea la plata a 50% din capitalul social al societăţii respective, 124.000.000 lei, urmare a excluderii din societate.
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr.200 din 27 februarie 2001 a admis în parte acţiunea pentru suma de 122.464.000 lei, pretenţii cu cheltuieli de judecată, în sumă de 12.335.000 lei.
S-a reţinut că reclamantul este îndreptăţit, urmare excluderii, la cota de ½ din aportul social, deţinând 50% din acţiuni, care, conform expertizei contabile efectuate, se cifrează la 122.464.000 lei.
Apelul declarat de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ prin Decizia civilă nr.844 din 14 noiembrie 2001, hotărârea atacată fiind schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că aportul de capital, bunurile achiziţionate de societate – spaţiu comercial şi autoturismul Dacia papuc – s-au realizat din sumele de bani provenind de la pârâtul L.E., aşa cum rezultă dinprobeole dosarului (foaie de vărsământ, credit bancar ipotecar etc.).
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, în temeiul art. 304 pct.7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că a participat la capitalul social iniţial de 100.000 lei, cu jumătate din această sumă, astfel că, în cazul retragerii, are dreptul la 50% din patrimoniul social, dobândit din veniturile societăţii.
S-a mai invocat că pârâtul a fost condamnat penal prin sentinţa penală nr.115 din13 februarie 1997 a Judecătoriei Reşiţa la un an închisoare pentru înşelăciune şi uz de fals.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Potrivit art. 219 (2) din Legea nr. 31/1990 asociatul exclus din societatea comercială, are dreptul la o sumă de bani proporţională cu partea ce se cuvine din patrimoniul social.
Temeinicia pretenţiilor trebuie analizată în raport cu aportul personal la dobândirea bunurilor din patrimoniul social.
Pretenţiile în litigiu de acordare a unui procent de 50% din bunurile societăţii – spaţiu comercial şi autoturismul Dacia – au fost respinse întemeiat de Curtea de apel, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a participat cu fonduri proprii la dobândirea acestora.
Dimpotrivă, dinprobele din dosar inclusiv concluziile expertizei contabile, rezultă că dobândirea bunurilor menţionate s-a făcut din sumelede bani ale pârâtului, L.E.
Faptul că reclamantul a deţinut 50% din acţiuni, nu-l îndreptăţeşte decât la restituirea capitalului social în această proporţie, iar nu la bunurile din patrimoniul social, care nu s-au dobândit prin aportul său.
În ce priveşte referirea la hotărârea de condamnare penală a pârâtului, din conţinutul acesteia, se reţine că nu are relevanţă asupra pretenţiilor în cauză.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat dereclamantul L.C. împotriva deciziei nr.844/A din14 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara,secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 493/2001. Comercial → |
|---|
