CSJ. Decizia nr. 54/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 54Dosar nr. 16/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F.T.S.A. i-a chemat în judecată pe pârâţii S.C. O.P. S.A., F.P.S. Bucureşti şi MINISTERUL de FINANŢE şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună (a) suspendarea efectelor hotărârii A.G.A. din data de 7 aprilie 1999 şi 7 decembrie 1998 (b) anularea actelor subsecvente acestor hotărâri şi radierea tuturor înregistrărilor efectuate în registrul comerţului în baza hotărârilor atacate cu motivarea că prin adunare generală s-a dispus diminuarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care nu s-a obţinut titlul de proprietate, măsură pe care reclamanta a considerat-o nelegală întrucât această diminuare trebuia să se facă doar pe cota F.P.S.
A mai susţinut reclamanta că diminuarea capitalului social trebuia să privească nu numai cota S.I.F. ci şi cota celorlalţi acţionari.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 984 din 28 martie 2000 a respins ca nefondată acţiunea, în esenţă, reţinând în considerente că pârâta S.C. O.P. S.A. Constanţa s-a privatizat incluzând greşit în capitalul social valoarea terenurilor pentru care nu obţinuse certificatele de proprietate.
În aceste condiţii, pentru a intra în legalitate, adunarea generală a acţionarilor a hotărât diminuarea capitalului social, hotărâre care i-a privit pe toţi acţionarii.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. împotriva sentinţei nr. 984 din 28 martie 2000 a Tribunalului Constanţa a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, care prin Decizia nr. 669 pronunţată la data de 5 octombrie 2000 a reţinut că prima instanţa a făcut o corectă aplicare a art. 5 alin. (5) din HG nr. 55/1998.
Au fost înlăturate criticile care priveau aplicarea HG nr. 361/ 1998, motivat de faptul că aceasta a fost anulată cât şi ca urmare a faptului că aceasta nu îşi găseşte aplicare în cauză întrucât diminuarea capitalului social a privit numai valoarea terenurilor ce au fost incluse în acest capital fără să se fi obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate.
A fost înlăturată şi critica ce privea obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru evicţiune constatându-se că în cauză este în discuţie o distribuire de către stat a cotei din capitalul social sub formă de acţiuni şi nu de un contract oneros în care s-ar putea pune problema garantării pentru evicţiune.
Întrucât din procesul verbal întocmit în şedinţa adunării generale nu rezultă că a fost luată în discuţie valoarea terenurilor acţionarilor persoane fizice pe care aceştia le-au primit în conformitate cu Legea nr. 18/1991 şi critica prin care s-a susţinut că aceşti acţionari au fost afectaţi prin diminuarea capitalului social cu valoarea terenurilor lor a fost respinsă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs S.I.F. T. S.A. Braşov.
1. Prima critică vizează nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1999, lege potrivit căreia, reducerea capitalului social se poate face în cazurile prevăzute expres, cum ar fi înregistrarea de pierderi foarte mari.
Cum în cauză nu se poate pune o astfel de problemă, recurenta a considerat că măsura reducerii capitalului social este nelegală.
- Critica este nefondată întrucât reducerea capitalului social hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor a avut în vedere dispoziţiile art. 35 alin. (1) din OG nr. 1997 şi art. 5 alin. (6) din OG nr. 55/1998 dar şi dispoziţiilor art. 202 şi art. 203 din Legea nr. 31/1990.
2. Prin a doua critică s-a susţinut că lipsa titlului de proprietate asupra terenurilor nu constituie motiv pentru a reduce capitalul social pe cota tuturor acţionarilor. Terenul a fost adus ca aport de stat şi dacă acesta nu este proprietar este singurul răspunzător pentru diminuarea capitalului social.
Măsura diminuării capitalului social a mai susţinut recurenta este de natură să-i prejudicieze pe toţi acţionarii.
3. Câtă vreme legislaţia cu privire la privatizare stabileşte că în cazul majorării capitalului social cu valoarea terenurilor acţiunile revin F.P.S., atunci şi în cazul diminuării capitalului cu valoarea terenului, această valoare, trebuie să scadă tot din cota F.P.S.
Ambele critici (pct. 2 şi 3) sunt nefondate întrucât aşa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. (6) din HG nr. 55/1998, numai societăţile comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se privatizează cu includerea valorii terenurilor în capitalul social.
În speţă, prin includerea în capital a valorii terenurilor pentru care nu se eliberase certificatul de proprietate s-a ajuns la o stabilire nereală a acestuia cu consecinţa emiterii unor acţiuni care au profitat tuturor acţionarilor aşa încât şi diminuarea hotărâtă de adunarea generală trebuie să afecteze acţiunile respective indiferent de deţinător.
Analogia făcută de recurentă între situaţia când majorarea capitalului, după obţinerea certificatului de proprietate asupra terenurilor, se face prin distribuire de acţiuni numai în favoarea F.P.S., şi situaţia din speţă când s-a inclus valoarea terenurilor în capitalul social al societăţii care se privatizează, nu poate fi reţinută ca raţională câtă vreme actul normativ care stă la baza acestor operaţiuni prevede expres modul cum operează aceste majorări şi cum se reflectă în capitalul social şi în structura acţionariatului.
4.5. Prin aceste critici se susţine că în culpă pentru neobţinerea certificatului de proprietate este statul care trebuie să suporte consecinţa pentru faptul că a adus în societate terenuri asupra cărora nu deţinea titlul de proprietate. Legea nr. 99/1999 nu putea să constituie temei pentru respingerea acţiunii întrucât la data de 7 aprilie 1999 când a avut loc adunarea generală a acţionarilor, această lege nu intrase în vigoare.
- Nici aceste critici nu pot fi reţinute întrucât invocarea Legii nr. 99/1999 a fost făcută în sprijinul argumentelor privind evoluţia modului de a se soluţiona de către legiuitor problema distribuirii acţiunilor în raport de valoare terenurilor incluse în capitalul social şi de momentul când s-au obţinut titlurile de proprietate.
Prin urmare, nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 C. civ.
Introducerea valorii terenurilor în capitalul social al societăţii comerciale fără titlu de proprietate s-a făcut în mod eronat, aşa cum corect au reţinut instanţele care au soluţionat cauza, aşa încât această eroare trebuia corectată, intrându-se astfel în legalitate, prin diminuarea capitalului şi prin anularea acţiunilor care au fost emise fără acoperire indiferent de deţinătorul acestora.
6.7. O altă critică priveşte afectarea prin diminuarea capitalului social a persoanelor fizice acţionari care au dobândit terenurile în conformitate cu Legea nr. 18/1991 şi încălcarea dispoziţiilor art. 202 şi art. 203 din Legea nr. 31/1990.
A mai susţinut recurenta că S.I.F. T. nu poate răspunde pentru ceea ce cade în sarcina statului şi face obiectul administraţiei acestuia.
Concluzia recurentei a fost că lipsa titlului de proprietate sau faptul că statul nu este proprietar echivalează cu o cauză de evicţiune.
- Şi aceste critici sunt nefondate întrucât aşa cum corect s-a reţinut de instanţa de apel în discuţie este distribuirea de către stat a cotei din capitalul social.
Prin urmare nu s-a pus în discuţie valoarea terenurilor acţionarilor persoane fizice care le-au dobândit conform Legii nr. 18/1991.
Recurenta însăşi a afirmat că terenul, cu care s-a diminuat capitalul social, a fost considerat aport al statului la formarea capitalului social.
Anularea acţiunilor care au fost distribuite fără suport real în capitalul social nu poate fi privită ca o atragere a răspunderii recurentei pentru ceea ce în opinia sa cade în sarcina statului ci ca o restabilire a legalităţii modului de distribuire a acţiunilor printr-o determinare corectă şi în condiţiile legii a capitalului social.
Cât priveşte cauza de evicţiune pe care o invocă recurenta instanţele au răspuns corect şi la această susţinere în sensul că o astfel de clauză, dată fiind natura operaţiunilor care au stat la baza distribuirii acţiunilor, este inoperantă.
În consecinţă nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate a deciziei pronunţate în apel, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Braşov împotriva deciziei nr. 669 din 5 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 562/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 538/2001. Comercial → |
|---|
