CSJ. Decizia nr. 562/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.562DOSAR Nr.3022/2001
Şedinţa publică din 3 februarie 2003
. . .
La 21 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul delarat de pârâta S.C."S." S.A. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 90/COM din 14 februarie 2001 a Curtii de Apel Constanţa - Secţia comercială .
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 ianuarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 27 ianuarie 2003 si la 3 februarie 2003.
CURTE.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SMTFM - Sucursala CFR M. P. Constanţa, reprezentată prin SMF-SA-Agenţia Teritorială Constanţa a chemat-o în judecată pe pârâta SC "S." SA Constanţa, pentru a fi obligată la plata sumei de 39.131.200 lei reprezentând tarife de imobilizări vagoane, reactualizată cu rata inflaţiei si la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.022.872 lei.
Pârâta S.C. "S." SA Constanţa în termenul legal, a chemat-o în garanţiepe SC"N.IE." SIBIU, solicitând că , în situaţia în care va cădea înpretenţii, aceasta sa fie obligată la plata sumei ce se va reţine în sarcina sa.
Prin sentinţa civilă nr. 2188 din 12 sptembrie 2000 a Tribunalului Constanta –Secţia comercială a fost admisă acţiunea, dispunându-se obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 39.131.200 lei reprezentând tarife imobilizări vagoane şi a sumei de 27.527.215 lei reprezentând reactualizarea sumei pretinse iniţial cu rata inflaţiei, plus 4.674.504 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie, cu consecinţa obligării chematei în garanţie la plata sumelor pentru care s-a dispus răspunderea pârâtei faţă de reclamantă, cu 5.270.049 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada că vagonul încărcat cu cherestea, sosit pe adresa pârâtei, a fost operat cu întârziere, motiv pentru care, conform art.434 alin.2 din Codul comercial, pârâta datorează tarife de imobilizări vagoane.
A mai reţinut şi că între pârâtă şi chematea în garanţie s-a încheiat un contract de prestaţii portuare, prin care acestea şi-au asumat drepturi şi obligaţii reciproce, printre care şi aceea că în cazul acceptului ,în transbord direct, imobilizările se suportă de beneficiarul prestaţiei, - în cauză, chemata în garanţie, împrejurare necontestată de aceasta.
Prin Decizia civilă nr.90/COM din 14 februarie 2001, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată chemata în garanţiecătre pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.944.533 lei.
A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că prima critică formulată de apelanta-pârâtă prin invocarea art.21 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MTTc nr,673/1976, în sensul că în producerea imobilizării de vagoane ,culpa aparţine reclamantei, în calitate de cărăuş, nu este fondată.
A reţinut însă a fi întemeiat apelul, prin prisma celei de a doua critici, respectiv a neobligării chematei în garanţie la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate, deoarece, cum cererea de chemare în garanţie a fost admisă, în conformitate cu art.274 din Codul de procedură civilă, aceasta trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei, atât în acţiunea principală (pârâta fiind obligată în acest sens), cât şi în cererea de chemare în garanţie.
Pârâta SC "S." SA Constanţa a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , în baza dispoziţiilor art.304 pct.9 din codul de procedură civilă şi solicitând desfiinţarea hotărârilor pronunţate, iar pe fond respingerea acţiunii intimatei-reclamante, ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pe întreg parcursul procesului.
Recurenta-pârâtă susţine astfel că ,greşit a fost admisă acţiunea intimatei-reclamante şi calcularea taxelor ca urmare a propriei fapte culpabile a reclamantei (cărăuş), care a adus la transport mărfurile despre care deţineasuficiente cunoştinţepotrivitcărora expirase perioada de valabilitate a acceptului portuar.
Mai arată că reclamanta cărăuş, trebuia să refuze întemeiat programarea la încărcare a vagonului, punerea vagonului la dispoziţia expeditorului, precum şi transportul propriu-zis pentru a evita şi prejudiciile produse în patrimoniul său.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă fără dubiu că în speţă expedierea vagonului în discuţie după expirarea acceptului portuar, nu poate constitui o împrejurare de natură să antreneze răspunderea cărăuşului, atâta timp cât acesta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de transport, atât faţă de expeditorul mărfii cât şi faţă de destinatarul acesteia.
Reclamanta a făcut dovada că a efectuat transportul cu vagonul nr…0282, încărcat cu cherestea, cu scrisoarea de trăsură nr.996323, pe adresa pârâtei, iar prin nota de constatare nr.20038/1999 a dovedit de asemenea că pârâta a operat vagonul cu întârziere, ceea ce a determinat calcularea tarifelor de imobilizări vagoane (fila 7 dosar fond).
În conformitate cu prevederile art.434 alin.2 din Codul comercial, destinatarul care primeşte lucrurile, e obligat să plătească ceea ce datorează pentru transportul scrisorii de cărat, precum şi toate celelalte cheltuieli.
Astfel fiind, pârâta în calitate de destinatar, corect a fost obligată în baza dispoziţiilor legale mai sus menţionate să suporte tarifele de imobilizări vagoane, în sumă de 39.131.200 lei, cât şi reactualizarea sumei în raport cu rata inflaţiei, în cuantum de 27.527.215 lei.
Având în vedere însă că de obţinerea acceptului portuar se face răspunzătoare expediatoarea mărfii SC "N.I.E."Sibiu – chemată în garanţie, că la art.30 din contractul de prestaţii portuare încheiat între SC "S." SA Constanţa şi SC "N.I.E."Sibiu s-a prevăzut că tarifele de imobilizări , în cazul acceptului de transport direct se suportă de către beneficiarul prestaţiei (fila 33 – dosar fond), cât şi recunoaşterea oficială a acesteia că SC "S." SA nu are nici o culpă în imobilizarea vagoanelor de cherestea în perioada 24 decembrie 1998 – 12 februarie 1999, astfel cum rezultă din adresa existentă la anexa 4 – dosar fond, - se reţine că în mod corect instanţele au aganjat răspunderea chematei în garanţie pentru plata sumelor la care a fost obligată pârâta.
În consecinţă, faţă de considerentele mai sus arătate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "S." SA Constanţa şi va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică Decizia pronunţată de curtea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC "S." SA Constanţa, împotriva deciziei nr.90/COM din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Constnţa, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 3 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 568/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 54/2001. Comercial → |
|---|
