CSJ. Decizia nr. 631/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 631Dosar nr. 501/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul F.I. împotriva pârâtei D.Tc. Maramureş care a fost obligată la plata sumei de 25.000.000 lei despăgubiri, şi în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta din acţiune împotriva S.C. E. S.A., sucursala Baia Mare, care la rândul său a fost obligată să plătească pârâtei suma de 12.500.00 lei.
S-a reţinut că la data de 28 octombrie 1998 când reclamantul a traversat valea Hâlbocu cu un atelaj tras de 2 cai, aceştia au fost omorâţi prin electrocutare, urmare firului rupt din reţeaua de telefonie locală aflată în administrarea pârâtei, în care exista o tensiune de 220 V şi care făcea contact cu apa din vale.
Pe baza expertizei tehnice efectuate, s-a stabilit că ambele societăţi (atât pârâta cât şi chemata în garanţie) răspund pentru prejudiciul cauzat reclamantului deoarece în zona unde s-a produs accidentul se întretaie linii electrice cu linii de comunicaţie, folosindu-se stâlpi în comun, iar aceştia se aflau în întreţinerea şi administrarea atât a pârâtei cât şi a chematei în garanţie, care n-au supravegheat corespunzător liniile specifice fiecăreia.
Apelul declarat de chemata în garanţie cât şi acela declarat de reclamant au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 719 din 20 iunie 2001.
Cu privire la apelul declarat de reclamant s-a reţinut că s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 293 C. civ. (apel incident) potrivit cărora în caz de coparticipare procesuală, sau când la prima instanţă au intervenit terţe persoane, intimatul poate chiar după împlinirea termenului de apel să declare această cale de atac împotriva altui intimat sau persoane care a figurat la prima instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces.
Cum însă, chemata în garanţie a fost introdusă în proces de pârâtă şi nu de reclamant, iar prin apel aceasta a solicitat exonerarea sa completă de răspundere civilă, s-a considerat că în situaţia în care s-ar admite apelul acesteia, nu ar avea nici un efect juridic asupra situaţiei în proces a reclamantului, pentru că pârâta şi nu chemata în garanţie a fost obligată la despăgubiri către reclamant, între acesta din urmă şi chemata în garanţie neexistând raporturi obligaţionale, şi deci apelul astfel formulat este nefondat.
Referitor la apelul declarat de chemata în garanţie prin care se solicita exonerarea sa totală de răspundere civilă, respingerea acestuia s-a întemeiat pe aceleaşi considerente ca şi cele ale instanţei de fond, decurgând din expertiza efectuată şi actele depuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanţie S.C. E. S.A., sucursala Baia Mare, care invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 9 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale privind exonerarea de răspundere faţă de reclamant respectiv art. 16-20 din contractul încheiat de cele două societăţi la 17 august 1998, din care rezultă cu certitudine lipsa de răspundere a recurentei în cazul accidentelor produse de montarea, demontarea, întreţinerea sau exploatarea reţelelor de telecomunicaţii, şi de asemeni că nu s-a avut în vedere lipsa dovezilor din partea pârâtei privind culpa chematei în garanţie şi nici a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta recurentei, care nu poate fi prezumată aşa cum s-a procedat atunci când s-au avut în vedere concluziile expertizei.
Recursul este nefondat.
Nici unul din cele două motive de casare nu sunt incidente în cauză pentru că o simplă lectură a considerentelor deciziei, evidenţiază că instanţa de apel a avut în vedere „actele depuse de părţi" deci inclusiv contractul de la dosar, nefiind, obligatoriu să fie nominalizate fiecare act în parte.
Dar chiar dacă acest contract invocat în recurs a fost înlăturat de instanţa de apel, soluţia nu este greşită, avându-se în vedere că acest contract din 17 martie 1998 este încheiat pentru un interval determinat, respectiv până la finele anului 1998 şi reglementa situaţia şi răspunderea pentru reţeaua nouă de fibră optică.
Or, în zona unde s-a produs accidentul, aşa cum a stabilit raportul de expertiză, firul căzut în apă, şi care a produs electrocutarea, făcea parte din reţeaua veche de telecomunicaţie, - desfiinţată în baza Ordinului Interurban 56/1997 – care se afla în conservare pe stâlpii vechi de lemn şi care nu este supusă reglementărilor contractului invocat de recurentă.
Cu privire la celelalte aprecieri formulate de recurentă, instanţa de apel s-a pronunţat şi le-a înlăturat în considerentele din decizie.
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este prea clar explicat de recurentă pentru a putea fi încadrat în această dispoziţie legală, aceasta criticând hotărârea din apel pe motiv că pârâta nu a dovedit culpa chematei în garanţie în producerea prejudiciului suferit de reclamant.
Dar şi aşa cum a fost motivată în fapt această critică, nu se confirmă, pentru că instanţa s-a întemeiat pe raportul de expertiză, care a răspuns şi la obiecţiunile recurentei, menţinându-se concluziile din raportul iniţial.
De menţionat că după acest răspuns al expertului, recurenta nu a solicitat o nouă expertiză nici la fond, nici în apel astfel că nu se mai poate în recurs să se ceară înlăturarea acestei probe, fără să existe o contraprobă în acest sens.
Nu se poate reţine că instanţele au prezumat culpa chematei în garanţie, în lipsa oricăror probe, pentru că în afară de concluziile expertului care arată cauza pentru care este greu de stabilit ferm culpa exclusivă a pârâtei sau chematei în garanţie, s-a avut în vedere şi modul cum a fost întocmită nota de constatare la data accidentului de către reprezentanţii recurentei, situaţie amplu analizată mai ales de instanţa de fond care prin omisiunile aspectelor de esenţă, şi absolut necesare pentru stabilirea răspunderii civile, au urmărit evident înlăturarea culpei chematei în garanţie.
Se apreciază, că faţă de probele administrate de pârâta din acţiune, chemata în garanţie nu a dovedit lipsa sa totală de culpă urmând a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chemata în garanţi S.C. E. S.A. sucursala Baia Mare, împotriva deciziei nr. 719 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 633/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 628/2001. Comercial → |
|---|
