CSJ. Decizia nr. 635/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.635DOSAR NR.8523/2001
Sedinţa publică de la 5 februarie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdereclamanta
A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr.472din 13 iulie2001 a Curţii de ApelBraşov- Secţia Comercială şi contencios Administrativ.
La apelul nominal s-aprezentat intimata pârâtă SC „I.C." SA Braşov prin consilier juridic S. R., lipsind recurenta reclamantă A.P.A.P.S. Bucureşti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referitde către magistratul asistent cărecursul este scutit de taxa judiciară de timbru, după care, Curtea a acordat cuvântul, intimatei.
Intimata a solicitat respingerea recursuluica nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr.1109 din 3 octombrie 2000 a admis în parte acţiunea introdusă de Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, împotriva pârâtei SC „I.C."SA, pe care a obligat-o la plata sumei de 67.600.325 lei dividende datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1996. A fost respins capătul de acţiune privind obligarea pârâtei la daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, în sumă de 52.513.973 lei.
S-a reţinut pentru primul capăt de acţiune că prin procesul verbal AGA din 29 mai 1997 s-a stabilit cuantumuldividendelor datorate reclamantei în sumă de 67.600.325 lei, pe care pârâta nejustificat a refuzat să o plătească deşi a fost şi notificată. Pentru daunele interese moratorii s-a considerat însă ,că faţă de prevederile art.1086 şi 1088 (2) Cod civil, reclamanta nu a făcut dovada că sunt consecinţa directă şi imediată a neexecutării plăţii dividendelor şi nici a legăturii cauzale dintre neplată şi prejudiciul suferit.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Braşov, care prin Decizia civilă nr.472 din13 iulie 2001 a considerat că s-a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art.1086 Cod civil, iar invocarea de către apelantă a art.26 din Legea nr.58/1991, privind depunerea veniturilorreclamantei în conturi bancare nu suplineşte dovedirea încheierii unor convenţii cadru cu băncile comerciale.
Referitor la prevederile art.43 Cod comercial,invocate de apelantă, s-a reţinut că sunt incidente la cazurile de aplicare a evaluării legale, când s-a stabilitde drept o dobândă legală, şi nu la daunele interese moratorii unde se aplică principiile consacrate de art.1084 – 1086 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, care invocând motivul de casare prevăzutde art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a solicitat casarea deciziei, admiterea apelului şi obligarea intimatei la plata daunelor interese moratorii în suma pretinsă prin acţiune, întrucât fiind vorba de o obligaţie comercială nerespectată, operează dispoziţiile art.43 Cod comercial şi art.1088 Cod civil, dobânzile curg de drept, fără nici o altă dovadă din partea creditorului.
Se mai critică în recurs motivarea sentinţei instanţei de fond în legătură cu dobânda ce putea fi pretinsă şi care era numai aceea a pieţei raportată la taxa de scont B.N.R., fără să se aibă în vedere că dividendele datorate de intimată privesc anul 1996, dată la care recurenta îşi derula fondurile prin B.R.D.
Recursul este nefondat.
Este de subliniat cu prioritate, că recurenta are justificare teoretic să critice hotărârile instanţelor, cu privire la motivarea pe care au dat-o respingerii celui de al doilea capăt de acţiune, fără ca prin aceasta însă să se modifice soluţia pe fondul său, care este corectă, şi fără să facă admisibil recursul, ştiut fiind că în sistemul nostru judiciar partea din hotărâre susceptibilă de recurs este numai dispozitivul hotărârii, singurul care se execută.
Cu aceste precizări, şi prin înlocuirea motivării considerentelor celor două hotărâri, recursul este nefondat pentru următoarele motive:
De esenţă pentru soluţionarea capătului II din acţiune era necesar stabilirea naturii daunelor interese moratorii şi modulde calcul al acestora.
Aşa cum rezultă din motivarea acţiunii cât şi a recursului, ceea ce se solicită de reclamantă este beneficiul nerealizat constând în dobânda bancară.
Dispoziţiile art.43 Cod comercial invocate de recurentă pentru dreptul său la dobândă operează din plin în cauză şi greşit au fost înlăturate de instanţe, care s-au referit la prevederile art.1086 Cod civil, fără nici o legătură cu obiectul cauzei.
Deci din acest punct de vedere al dreptului de la lege la dobânzi, susţinerea recurentei este întemeiată şi temeiul cererii este art.43 Cod comercial, în care sens se înlocuieşte motivarea hotărârilor.
Mai departe însă, cu privire la temeinicia acestei cereri a daunelor interese moratorii la suma pretinsă, susţinerile din recurs sunt neîntemeiate, iar pe fond hotărârile sunt corecte.
Dispoziţiile art.43 Cod comercial invocate şi analizate de recurentă în cadrul recursului, nu se referă la natura dobânzii sau la modul de calcul ci stabileşte numai dreptulla dobânda din ziua când creanţa devine exigibilă.
Pentru ca instanţele să fi admis cererea privind daunele interese moratorii, reclamanta trebuia să dovedească că pe perioada de la data când obligaţia de plată a devenit scadentăşi până la plata efectivă, avea deschis cont curent la B.R.D. pentru constituirea de depozite.
Prezumţia existenţei prejudiciului, invocatăde recurentă pentru lipsa folosinţei sumei de bani, nu poate fi absolutizată, pentru că prin acte normative intervenite în perioada de la scadenţa plăţii dividendelor, se impunea instituţiilor de genul recurentei să verse dividendele la bugetul statului sau să derulezefondurile rezultate din operaţiunile de privatizare prin conturi deschise la trezoreria statului, şinu la bănci comerciale.
De aceea invocarea Legii nr.58/1991, este fără relevanţă pe de o parte că nu s-a dovedit de reclamantă existenţa conturilor deschise la B.R.D., iar pe de altă parte intrarea în vigoare a actelornormative care stabilesc cu claritate modul de depozitare a sumelor de natura celei din speţă.
Acestea sunt motivele pentru care recurenta nu este îndreptăţităla o astfel de dobândăcum a solicitat-o prin acţiune, pentru că nu poate să-şi tezaurizezeresursele băneşticonstituindu-şi depozite pe termen, ci eventualla o dobândă la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., aşa cum constant practicajudiciară a considerat până la intrarea în vigoare a OG nr.9/2000, dată de la careproblema s-a reglementat prin lege.
Cele arătate sunt valabile şi pentru dividendele aferente anului 1996, şi nu cum se susţine în recurs.
În consecinţă, cu completarea de faţă a motivării, soluţia pronunţată în apel este legală şi temeinică şi recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantaA.P.A.P.S.
Bucureştiîmpotriva deciziei nr.472din 13 iulie2001 a Curţii de Apel Braşov- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 647/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 633/2001. Comercial → |
|---|
