CSJ. Decizia nr. 804/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 804Dosar nr. 346/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2000 reclamantul F.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.C. T. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc la plata sumei de 321.736.600 lei reprezentând dividende pe anul financiar 1996-1997, 223.414.509 lei daune interese, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita, Miercurea Ciuc, prin sentinţa civilă nr. 280 din 11 aprilie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la dividende datorate pe anii 1996-1997 în valoare de 321.737.600 lei şi daune interese constând din dobândă pentru perioada de la 2 iulie 1999 până la data pronunţării sentinţei în valoare de 24.328.572 lei.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că pârâta datorează dobânda în temeiul art. 1081 C. civ. de la 2 iulie 1999 data punerii în întârziere, iar valoarea acesteia în lipsa unei convenţii a părţilor s-a stabilit în raport de rata dobânzii la vedere de 10% pe an având în vedere adresa B.R.D.unde reclamantul are contul curent.
Prin Decizia nr. 658 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 223.414.509 lei daune interese moratorii conform calculelor reclamantului anexă la acţiune a cărui conţinut face parte integrantă din prezenta decizie, în loc de 24.328.572 lei cum a hotărât instanţa de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că plata cu întârziere a dividendelor atrage răspunderea debitorului în temeiul art. 43 C. com. raportat la art. 1084 C. civ., iar reclamantul a făcut dovada că şi-a păstrat la B.R.C. – disponibilităţile băneşti în cadrul unui contract de cont curent.
În termen legal, pârâta S.C. T. M.C. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 11 C. proc. civ. susţinând că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a calculat daunele moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de un an, întrucât în speţă se poate acorda în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com. dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României care este de 35% pe an şi nu de 55-85% pe an aşa cum s-a stabilit de instanţă. Că este de acord cu dobânda la vedere care este de 10 % pe an şi care este practica judiciară în prezent.
Prin întâmpinare, intimata A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat respingerea recursului întrucât a făcut dovada că a avut deschis la B.R.D. S.M.B. un cont de colectare a dividendelor în perioada 1993-1999, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale, veniturile FPS trebuiau depuse în conturi bancare purtătoare de dobânzi.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează.
Problema de drept invocată de recurentă în prima critică adusă deciziei pronunţată în apel este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com. prin derogare de la normele dreptului civil. Ea este strâns legată de materia daunelor pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Când obligaţia contractuală constă în „facere" sau „dare" a unui alt bun decât o sumă de bani, regula izvorâtă din principiul despăgubirii integrale a creditorului este că acesta are dreptul să pretindă debitorului potrivit art. 1084 C. civ. atât pierderea suferită cât şi beneficiul nerealizat cu condiţia să facă dovada existenţei şi întinderii lor.
Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani daunele sunt prezumate, aşa încât creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor [art. 1088 alin. (2) C. civ.].
În speţă, obligaţia care nu a fost îndeplinită este de natură comercială aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com.
Potrivit acestui text de lege datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege în afara cazului când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.
Părţile din litigiul dedus judecăţii, nu au stipulat un cuantum al dobânzii care deşi curge de drept trebuia determinat, iar pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
În materie comercială dobânzile reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor.
Au fost menţinute principiile care guvernează daunele compensatorii pentru sume de bani cu o derogare de ordin general care priveşte momentul de la care curg dobânzile şi faptul că acestea curg de drept.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de apel a avut în vedere susţinerile intimatei reclamante şi a reţinut în considerentele deciziei că aceasta a făcut dovada că şi-a păstrat la B.C.R. disponibilităţile băneşti în cadrul unui contract de cont curent şi sumele de 178.214.600 lei şi respectiv 143.522.000 lei nu au fost virate la scadenţă de intimată în acest cont.
Intimatei reclamante nu i se cuvine nici dobânda de 10% pe an calculată în raport de contul curent pe care aceasta îl are la B.R.D. aşa cum s-a stabilit de instanţa de fond, şi nici dobânda bonificată de aceeaşi bancă la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an cum s-a reţinut de instanţa de apel.
În cererea de recurs, pârâta a arătat că este de acord cu dobânda la vedere de 10% pe an la care a fost obligată de instanţa de fond.
Faţă de cele mai sus reţinute, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de pârâtă, să se modifice Decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. T.M.C. S.A. Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 658/A din 2 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de A.P.A.P.S. împotriva sentinţei nr. 280 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 912/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 800/2001. Comercial → |
|---|
