CSJ. Decizia nr. 806/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 806Dosar nr. 2878/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iulie 1999 reclamanta S.C. H. S.A. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei cu titlu de obligaţie rezultată din contractul de locaţie a gestiunii nr. 34/1996 şi 1997, la 64.828.361 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1661 din 22 octombrie 1999 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit că mijloacele fixe a căror contravaloare le pretinde au făcut obiectul contractului şi nici faptul că pârâta ar fi recunoscut primirea acestora.
Prin Decizia civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acţiunea şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 64.828.361 lei, reprezentând contravaloare mijloace fixe nerestituite la 64.828.361 lei penalităţi şi la 8.993.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă (fond şi apel).
S-a reţinut în considerentele deciziei că pârâta nu a perfectat toate bunurile puse la dispoziţia sa de către reclamantă la încheierea contractului de locaţie, aşa cum rezultă din procesele verbale de predare – primire din 1 noiembrie 1997 şi 9 decembrie 1997.
Referitor la procesele verbale depuse de pârâtă din 30 noiembrie 1999 şi 1 noiembrie 2000, instanţa de apel a stabilit că din cuprinsul acestora rezultă că bunurile nu au fost restituite societăţii cu care pârâta a avut încheiat un contract de locaţie de gestiune.
În termen legal, pârâta S.C. A. SRL Cernavodă a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că a predat obiectele de inventar primite în locaţie de gestiune, împrejurare ce rezultă din actele prezentate în instanţă şi reţinute de expertul contabil în răspunsul la obiecţiunile formulate de intimată la raportul de expertiză contabilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursurilor întrucât predarea utilajelor s-a făcut către persoane neautorizate, salariate la o sucursală a societăţii care nu au avut delegaţie din partea societăţii.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Potrivit contractului de locaţie de gestiune nr. 34 din 3 ianuarie 1997 şi a actelor adiţionale nr. 1 din 3 ianuarie 1997 şi nr. 2 din 3 februarie 1997 reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei mijloacele fixe, terenuri, construcţii, instalaţii, stocuri de bunuri materiale ce sunt la data contractării în administraţia şantierului, atelierelor centrale, autobaze, colonii, cantine şi aceasta avea obligaţia conform art. 13 să restituite la expirarea perioadei de valabilitate, în termen de 20 de zile, nerespectarea atrăgând penalitatea de 0,5% pe zi de întârziere.
La încetarea locaţiunii pârâta nu a predat printre alte bunuri şi cele pretinse de reclamantă în acţiune conform proceselor verbale din 1 noiembrie şi respectiv 9 decembrie 1997, semnate de aceasta, respectiv: celulă ACMD 20 KV- 2050 nr.inv.252900, post de transformare met PTM-7 MDA 20 KV nr. 549089 şi pompa centrifugă AN- 8060/8 3/1500- nr.51356 , bunuri cu o valoare de inventar de 64.828.361 lei.
La instanţa de apel pârâta a depus la dosar procesele verbale din 30 noiembrie 1999 şi respectiv 1 noiembrie 2000, din care rezultă că pârâta a predat aceste bunuri.
Astfel, prin procesul verbal din 30 noiembrie 1999 s-au predat către intimată celula ACMD 20 KV – 2050 şi pompa centrifugă mono, iar prin procesul verbal 1 noiembrie 2000 un post transformare PTM –7 MDA 20 KV.
Este adevărat că acest ultim bun s-a predat către S.C. H. SRL dar procesul verbal din 1 noiembrie 2000 are aplicat ştampila S.C. H. S.A., sucursala Olt, aşa încât în mod greşit instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că bunurile s-au predat altei societăţi.
Susţinerea intimatei din întâmpinare că utilajele s-au predat către persoane neautorizate salariate la o sucursală a societăţii şi care nu au avut delegaţie în acest sens va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
De altfel, în răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă depus la instanţa de apel expertul B.M. a reţinut că pârâta a predat aceste bunuri în valoare de 65.828.361 lei conform celor două procese verbale din 30 noiembrie 1999 şi respectiv 1 noiembrie 2000.
Faţă de toate aceste considerente Curtea constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de locaţie a gestiunii 34/1996 în ceea ce priveşte restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel ce se va modifica în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei reprezentând contravaloarea mijloace fixe.
Urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale deciziei, întrucât recurenta nu a făcut critici şi asupra capătului de cerere privind penalităţile de întârziere şi cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. SRL Cernavodă, împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, modifică Decizia atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei, contravaloare mijloace fixe.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei privind penalităţile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 813/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 898/2001. Comercial → |
|---|
