CSJ. Decizia nr. 868/2001. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 868Dosar nr. 7810/2001

Şedinţa publică din 13 februarie 200.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 934 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava, dată în fond după casarea dispusă de instanţa de apel, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. S.A.B. R. S.A. din Rădăuţi iar pârâta S.C. I.I. SRL Solca a fost obligată la 679.999 lei preţ, 7.309.188 lei penalităţi de întârziere, plus cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Instanţa de apel a reţinut că pârâta a fost corect obligată la diferenţa de preţ rămasă neachitată şi la penalităţi de întârziere, obligaţii asumate de aceasta prin angajamentul de plată din 4 septembrie 1998, nefiind primită apărarea acesteia că cel ce a semnat angajamentul, U.I., nu ar fi avut mandatul societăţii.

Nemulţumită de această decizie pârâta, prin asociatul unic şi administratorul său U.Ş. şi împuternicitul U.I., a declarat recurs solicitând casarea ei pentru lipsă de temei legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta contestă valabilitatea angajamentului de plată semnat de U.I., care nu a avut mandat să semneze în numele societăţii pârâte, iar clauza penală trecută în factură, fără să aibă o convenţie prealabilă la bază, nu poate fi primită.

În consecinţă, solicită menţinerea obligării sale la diferenţa de preţ şi respingerea cererii privind penalităţile de întârziere.

Prin întâmpinare, intimata – recurentă a solicitat respingerea recursului susţinând că la 4 septembrie 1998 s-au încheiat atât contractul de vânzare – cumpărare depus la fond, privind vânzarea de băuturi alcoolice, contract în care s-a stipulat clauza penală, cât şi angajamentul de plată privind factura 209261 prin care cumpărătoarea şi-a asumat obligaţia plăţii unor penalităţi de 0,25% pe zi de întârziere.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica recurentei privind inexistenţa unei clauze penale stabilită prin acordul părţilor este nefondată şi în totală contradicţie cu contractul de vânzare – cumpărare aflat în dosarul de fond, contract încheiat între părţi şi în care părţile au stipulat penalităţi de întârziere de 2% din valoarea mărfurilor vândute – cap. IX, art. 1 din contract.

La aceeaşi dată se încheie între părţi şi un alt înscris intitulat „Angajament de plată" în legătură cu factura 209261 din 4 septembrie 1998 în valoare de 24.768.023 lei, pe care şi-a luat angajamentul s-o achite în 15 zile de la recepţionarea mărfii, în caz contrar urmând a achita penalităţile de 0,25% pe zi întârziere.

Acest înscris este semnat de ambele părţi, iar factura la care se referă formează obiectul litigiului şi a fost achitată parţial, după introducerea acţiunii de pârâtă.

Aşadar, susţinerea recurentei nu există clauză penală este neîntemeiată.

Nejustificat recurenta invocă nulitatea acestui înscris pe motiv că cel ce a semnat nu ar fi avut mandat, deoarece U.I., semnatarul, ar fi aplicat ştampila societăţii, societate care are ca asociat unic pe soţia acestuia U.Ş., după cum rezultă din preambulul recursului, persoană care figurează în recurs ca împuternicit al societăţii şi care nu-şi poate invoca propria culpă.

În consecinţă, curtea apreciază că soluţiile instanţelor sunt legale şi temeinice, motiv pentru care recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.I. SRL Solca, împotriva deciziei nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 868/2001. Comercial