ICCJ. Decizia nr. 93/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 93
Dosar nr.2612/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău la 27 iunie 2000, Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu" Bacău, a chemat în judecată pârâta S.C. Y.I. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 25.934.154 lei echivalentul a 1.228,35 dolari SUA, cu titlul de chirie restantă, 1.456.797 lei echivalentul a 69 dolari SUA majorări de întârziere, 1.734.475 lei cheltuieli de întreţinere la care se adaugă 90.081 lei majorări de întârziere, la care se adaugă de asemeni 3.940.108 lei echivalent a 186,62 dolari SUA, reprezentând contravaloare chirie pentru spaţiul suplimentar utilizat în perioada octombrie- decembrie 1999, plus majorările de întârziere de 3.303.974 lei reprezentând 156,49 dolari SUA, în total 36.459.588 lei calculate la cursul valutar din ziua de 21 iunie 2000, cu reactualizarea sumei la data plăţii.
Prin sentinţa civilă nr.628 pronunţată la 21 iulie 2000, în dosarul nr.4979/2000, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâta să achite suma de 36.459.588 lei, reprezentând chirie utilităţi şi penalităţi de întârziere şi a respins ca nefondat capătul de cerere privind reactualizarea sumei la data efectuării plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în baza probelor administrate, tribunalul a reţinut că părţile au încheiat un contract prin care reclamanta a închiriat pârâtei o suprafaţă de 90 mp. în incinta Muzeului de Istorie din Bacău, cu o chirie de 6 dolari SUA pe metrul pătrat (echivalent în lei) iar prin act adiţional părţile au convenit penalizări pentru plata cu întârziere a chiriei.
Pârâta nu a făcut dovada achitării sumelor pretinse de reclamantă şi a recunoscut pretenţiile reclamantei.
Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin Decizia civilă nr.1/2001 a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că citarea pârâtei în faţa primei instanţe s-a făcut prin afişare, contrar dispoziţiilor art. 87 alin. (2) C. proc. civ., împrejurare faţă de care aceasta nu a fost în măsură să-şi formuleze apărările.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, susţinând că societatea pârâtă a fost legal citată la sediul indicat, iar motivarea apelului s-a făcut după expirarea termenului prevăzut de lege.
Printr-o precizare ulterioară a motivelor de recurs, reclamantul recurent susţine că pârâta apelantă nu a făcut dovada schimbării sediului său, iar modificarea dispoziţiilor art. 92 C. proc. civ. în sensul înlăturării posibilităţii citării prin afişare a persoanelor juridice, este ulterioară, astfel încât, recurenta solicită casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) C. proc. civ., persoanele juridice trebuiesc citate prin reprezentanţii lor la sediul principal sau la cel al sucursalei, ori după caz, al reprezentanţei.
Potrivit art. 92 pct. 4 din acelaşi cod, agentul procedural încheie proces verbal precizând motivul pentru care citaţia a fost afişată.În speţă, aşa cum rezultă din procesul verbal din dosarul instanţei de fond, la 5 iulie 2000, agentul procedural a afişat citaţia „pe uşa principală a locuinţei destinatarului" şi „pe uşa principală a clădirii hotelului", dar făcând şi menţiunea „persoana citată schimbându-şi adresa nu s-a putut aflat noua adresă".
În aceste condiţii, instanţa de fond avea obligaţia să se conformeze prevederilor art. 94 şi 95 C. proc. civ., asigurând societăţii pârâte dreptul de a-şi formula apărări.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu" Bacău împotriva deciziei nr.1 din 4 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 454/2001. Comercial → |
|---|
