ICCJ. Decizia nr. 98/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.98
Dosar nr.6844/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş, reclamanta S.I.F. B.C., succesoare a F.P.S. B.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete aferente anului 1998,a sumei de 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi legale calculate conform OG nr.9/2000 cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.368/PI din 27 februarie 2001, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. (succesoarea F.P.S. 1 B.C.), împotriva pârâtei S.C."T.T." S.A.pentru pretenţii.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.653.000 lei cu titlu de dividende neplătite precum şi cheltuieli de judecată corespunzătoare în sumă de 1.097.240 lei constând în taxe judiciare de timbru.
A respins capătul de cerere privind dobânzile ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prim instanţă a reţinut că reclamanta în calitate de succesoare a F.P.S. 1 B.C., urmare a vânzării de acţiuni prin contractul încheiat cu Asociaţia P.A.S. din cadrul pârâtei, a rămas deţinătoare a 4.893 acţiuni la capiatlul social al pârâtei, iar conform formularului privind repartizarea profitului aferent bilanţului contabil pe anul 1998 reclamantei îi revenea suma de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete a căror scadenţă a fost după data aprobării bilanţului contabil în hotărârea A.G.A. a societăţii pârâte, iar pârâta nu a procedat la plata acestora, astfel că referitor la primul capăt de cerere acţiunea este întemeiată şi în baza art.67 din Legea nr.31/1990 va fi admisă şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.653.000 lei cu titlu de dividende restante, neplătite aferente anului financiar 1998.
Susţinerile pârâtei din întâmpinare au fost înlăturate, vânzarea acţiunilor a avut loc la 5 iunie 1995 prin contract legal încheiat cu privire la un anumit bnumăr de acţiuni, iar pentru restul în număr de 4.893, pârâta nu a făcut dovada că au fost cumpărate, pentru a fi dovedită lipsa de calitate de acţionar al reclamantei.
Acţiunea declanşată împotriva reclamantei de ASOCIAŢIA P.A.S. din cadrul pârâtei având ca obiect obligarea reclamantei de a vinde şi restul acţiunilor va produce efecte de la data de care se va încheia contractul de vânzare – cumpărare.
Cu privire la capătul de cerere privind dobânzile comerciale solicitate în baza art.43 cod comercial, instanţa l-a respins motivat de faptul că reclamanta nu este o societate comercială, este acţionarul pârâtei, iar dreptul la dividende este prevăzut de legislaţia specială 67 din Legea nr.31/1990, între părţi nu s-a încheiat vreun contract care să prevadăclauze speciale iar dispoziţiile legale ce reglementează organizarea şi funcţionarea reclamantei ca fond de proprietate precum raporturile sale cu societăţile comerciale unde deţine acţiuni nu prevăd modul de sancţionare a neplăţii dividendelor la închiderea exerciţiului comercial, raporturile dintre părţi fiind reglementate de legile speciale, pretenţiile privind dobânda comercială sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Nemulţumită de această soluţie ambele părţi au declarat apel.
Prin Decizia 607/30 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, în consecinţă, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta la 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.
Pentru a pronunţa aceastăsoluţie, Curtea de apel a reţinut:
- cu privire la apelul pârâtei că aceasta deşi a fost legal citată cu menţiunea timbrării,nu s-a conformat dispoziţiilor legale
- cu privire la apelul reclamantei, că greşit tribunalul nu i-a acordat dobânzile solicitate conform OG 9/2000, calculate la nivelul taxei de scont prevăzută de B.N.R., având în vedere că reclamanta a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a neplăţii la termen de către pârâtă a dividendelor cuvenite reclamantei în calitate de acţionar la societatea pârâtă.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, motivat în drept pe prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ..
În cererea de recurs, reclamanta a criticat hotărârea recurată ca fiind parţial netemeinică şi nelegală întrucât nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată şi asupra dobânzilor legale până la achitarea integrală a sumei datorate.
Ulterior, la 9 ianuarie 2004, prin concluziile intitulate „precizare" şi îndosariate la fila 8 din dosarul de recurs, reclamanta a menţionat concret că pretenţiile sale din recurs vizează obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
11.387.899 lei dobânzi legale aferenteperioadei în care debitul nu s-a achitat.
1.309.896 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare dobânzilor acordate în apel;
959.000 lei cheltuieli de judecată în apel
589.970 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În susţinerea cererii de recurs reclamanta a anexat notă de calcul a dobânzii şi m.o. cu taxa scontului.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit art.304 pct.9 C. proc. civ., poate fi cerută modificarea unei hotărâri date în apel când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prevederile procedurale de mai sus nu îşi găsesc aplicabilitatea în cazul de faţă, respectiv hotărârea recurată este corect motivată şi nu au fost încălcate sau aplicate greşit prevederile legale la pronunţarea acesteia.
Din contră, pentru pretenţiile referitoare la dobânzile legale, reclamantei îi este conferit dreptul de a pretinde executarea lor silită prin deschiderea oferită de textul art.3712 alin.2 C. proc. civ..
În privinţa cheltuielilor de judecată, reclamanta are deschisă calea acţiunii separate pentru recuperarea acestora, astfel că nuse regăseşte această critică în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ..
În aceste împrejurări, recursul reclamantei se priveşte a fi nefondat şi se va respinge cu această menţiune în baza prevederilor art.312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. împotriva deciziei nr.607 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 985/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 97/2001. Comercial → |
|---|
