ICCJ. Decizia nr. 99/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.99
Dosar nr.6854/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa nr.1130/11 noiembrie 2000 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată de Consiliu Municipal Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâta S.C. "C.T." S.R.L. a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.2243/16 iulie 1993 încheiat între reclamantă în calitate de locator şi pârâta, locatar având ca obiect spaţiul comercial cabană cu restaurant şi terasă.
S-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu.
S-a constată că pârâta are o datorie faţă de reclamantă de 57.697.4.4 lei, reprezentând chirie taxe şi penalităţi de întârziere.
S-a respins capătul de acţiune privitor la dobândă în valoare de 1.282.068 lei.
S-a mai contestat că reclamanta are o datorie faţă de pârâtă de 153.678.290 lei, reprezentând valoarea lucrărilor şi investiţiilor efectuate de pârâtă la imobilul în litigiu.
S-a respins capătul din cererea reconvenţională privind atribuirea dreptului de retenţie până la achitarea sumei.
S-au compensat datoriile reciproce până la concurenţa sumei de 95.980.876 lei, sumă la care a fost obligată reclamanta către pârâtă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel ambele părţi.
Reclamanta pârâtă Primăria Municipiului Târgu Mureş cu referire la acţiunea principală a solicitat admiterea acesteia până la concurenţa sumei de 97.357.249 lei chirie calculată pentru respectivul spaţiu pentru perioada martie 1994 – noiembrie 2000, la care se mai adaugă suma de 3.119.840 pentru aceeaşi perioadă pentru servicii şi taxe, canal, gunoi menajer, cu 228.935.552 lei penalităţi de întârziere.
A mai solicitat respingerea cererii reconvenţionale, deoarece a acceptat ca în contul chiriei să-i fie reţinute sume la nivelul lucrărilor de investiţii ce cădeau în sarcina proprietarului pentru suma de 1.333.160 lei.
Pârâta reclamantă a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate privind nivelul de soluţionare a acţiunii reconvenţionale sub aspectul cuantumului creanţei şi a restituirii dreptului de retenţie.
Curtea de apel a admis ambele apeluri, a schimbat în parte acţiunea în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 39.350.087 lei chirie calculată pe perioada 1 ianuarie 1995 – trim. I 1999 pentru folosinţa cabanei şi a terasei + 8.153.030 penalităţi.
S-au respins ca prescrise pretenţiile reclamantei privind plata 0,15% calculate din 1994 până la 9 august 1996 şi ca nefondate pentru perioada 10 august 1996 – 22 aprilie 1997 precum şi pretenţia privitor la chirie pentru perioada 1 martie 1994 – 30 noiembrie 1994.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere pentru suma de 3.119.840 lei, taxe canal, gunoi.
S-a admis cererea reconvenţională şi s-a constatat că chiriaşa a efectuat lucruri ce cădeau în sarcina proprietarului în sumă de 79.020.622 lei.
Împotriva deciziei nr.209 A din 7 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş pârâta S.C. „C.T." S.R.L. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât fără nici un temei legal instanţa de apel a stabilit cuantumul cheltuielilor necesare ce cădeau în sarcina proprietarului la suma de 79.020.622 lei în loc de 125.440.419 cât a fost în realitate şi a omis să motiveze Decizia cu privire la compensarea legală şi cu privire la dreptul de retenţie.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea înscrisurilor de la dosar coroborate cu expertiza Felicia Pop rezultă că pârâta recurentă a executat lucrări în valoare totală de 125.440.419 lei aşa cum se susţine şi prin recursul declarat, însă doar suma de 7.902.622 lei reprezintă lucrări de investiţii ce cad în sarcina proprietarului, restul de 46.419.797 lei fiind lucrări care îi privesc pe chiriaşi, pentru buna desfăşurare a activităţii comerciale.
La dreptul de retenţie, pârâta recurentă nu este îndreptăţită faţă de culpa sa în neachitarea chiriei datorate.
Cât priveşte compensarea pretenţiilor acestea nu au făcut motiv de apel. De altfel şi motivele privitoare la dreptul de retenţie şi cuantumul despăgubirilor s-au solicitat la al 5-lea termen prin concluziile scrise, fapt reţinut de instanţa de apel.
Astfel fiind, recursul declarat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.304 pct.9 şi art.261 pct.5 C. proc. civ., considerente pentru care a fost respins conform art.312 pct.1 C. proc. civ., Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. "C.T." S.R.L. împotriva deciziei nr.209 din 7 mai 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 990/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 985/2001. Comercial → |
|---|
