CSJ. Decizia nr. 996/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.996DOSAR NR.5179/2001
Sedinţa publică de la 19 februarie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdereclamantul K.W. împotriva deciziei nr.226din 26 martie2001 a Curţii de ApelAlba Iulia- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-aprezentat intimatul-pârât I. D. personal, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referitde către magistratul asistent că: recursul nu cuprinde semnătura recurentului, ci numai a avocatului şi că, pentru acest termen recurentul a fost legal citat cu menţiunea complinirii acestei nereguli procedurale în considerarea dispoziţiilor art.133 alin.2 Cod procedură civilă, sub sancţiunea prevăzută de alin.1 din menţionatul text legal, obligaţie căreia nu s-a conformat, după care, Curtea, invocă, din oficiu excepţia nulităţii cererii de recurs şi acordă cuvântul părţii prezente pe această excepţie.
Intimatul prezent lasă soluţia la aprecierea instanţei de judecată după care, Curtea reţine pricina spre soluţionare pe excepţia invocată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1634, pronunţată la data de 31 octombrie 2000, în dosarul nr.485/1998, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamantul W. K.împotriva pârâţilor D. N., B. N. şi SC"R. K." SRL, prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra microbuzului marca P.K.V. K M. B. Tip 208 D; obligarea pârâţilor „a consfinţi la scoaterea din patrimoniul societăţii"a acestui bun, şi obligarea pârâtului D. I. la îndeplinirea cuvenitelor formalităţi în acest scop.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr.226, pronunţată la data de 26 martie 2001 în dosarul nr.707/2001.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelantul reclamant invocând în susţinerea acestei cereri dispoziţiile art.304 pct.9, pct.10 şi pct.11 Cod procedură civilă.
Analizând regularitatea cererii de recurs în raport cu prevederile codului de procedură civilă se constată că această cerere nu poartă semnătura recurentului ci a unui avocat, deşi nu este făcută prin mandatar şi nu este însoţită de procură, în condiţiile prevăzute de art.83 alin.1 şi alin.2 Cod procedură civilă.
Cu toate că recurentul a fost citat cu menţiunea de a semna recursul conform celor dispuse de instanţă prin încheierea din 30 octombrie 2002 (fila 20) în considerarea prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133 alin.2 Cod procedură civilă şi pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la manifestarea sa de voinţă, în sensul de a sesiza instanţa cu această cerere, acesta nu a transmis un exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit şi nici nu s-a prezentat în instanţă spre a împlini această lipsă de care a fost încunoştiinţat (fila 21).
Aşa fiind, apreciind refuzul recurentului de a semna recursul declarat în cauză conform cerinţelor legale, ca un abuz de drept procesual, Curtea va admite excepţia invocată din oficiu şi va face aplicarea sancţiunii prevăzută imperativ de art.133 alin.1 Cod procedură civilă – vătămarea fiind, astfel, prezumată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia.
Anuleazărecursul declarat de reclamantul K. W. împotriva decizieinr.226 din 26 martie din 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia -Secţia comercială şi de contencios administrativ -, ca inform.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 998/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 990/2001. Comercial → |
|---|
