ICCJ. Decizia nr. 104/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.104
Dosar nr.2002/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 septembrie 2000, reclamantul F.P.S. a chemat în judecată S.C. „I.D.S." S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000.000 lei cu titlu de penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare a investiţiilor, asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr.1407 din 14 noiembrie 1996.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin contractul menţionat, s-a convenit vânzarea către pârâtă a 40% din capitalul social deţinut de aceasta la S.C. „T." S.A.
Prin clauza 7.7 din contract a fost prevăzută, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 30% din valoarea investiţiei nerealizate, obligaţia cumpărătorului de a efectua în societate, pe o perioadă de cinci ani, o investiţie în valoare totală de 1.500.000.000 lei.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia aferentă anului 1999, de a investi în societate 300.000.000 lei.
Prin sentinţa nr.4311 din 24 mai 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis în parte acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 62.993.217 lei cu titlu de penalităţi, reţinând că planul de investiţii pe anul 1999 a fost nerealizat în limitele sumei de 241.071.347 lei, efectuată cu depăşirea datei de 31 decembrie 1999.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel, atât reclamanta cât şi pârâta.
Reclamanta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut realizarea investiţiei aferente anului 1999, în condiţiile arătate, în raport de împrejurarea că pârâta a comunicat reclamantei doar un proces verbal de transfer nedatat, o declaraţie vamală şi o factură, lipsind însă cu desăvârşire documentele prevăzute de art.7.7.2 din contract.
Pârâta a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata sumei menţionate. În fapt, realizând investiţii aferente anului 1999, până la data de 4 aprilie 2000, suma datorată se reduce, conform art.7.7.1 din contract, la 16.210.255 lei.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă.
Prin Decizia nr.87/A din 11 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei 17.449.585 lei cu titlu de penalităţi.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că pentru anul 1999 pârâta a efectuat în termen, conform expertizei contabile, o investiţie în valoare de 90.022.608 lei. Peste termen, respectiv până la sfârşitul lunii aprilie 2000, pârâta a realizat şi diferenţa de investiţii aferente anului 1999, în valoare de 209.977.392 lei. Ca atare, aceasta datorează exclusiv penalităţile aferente acestei din urmă valori, pentru întârzierea de 4 luni.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susţinând că în mod greşit s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii programului investiţional, deşi nu exista o atestare a reclamantei în acest sens.
În consecinţă, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea acţiunii în sensul în care a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.7.7.1 din contract „cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării programului de investiţii prevăzut de Anexa nr.1, să plătească vânzătorului o penalitate egală de 30% din suma investită, până la fiecare din datele prevăzute pentru realizarea investiţiei".
Totodată, prin art.7.7.2 din acelaşi contract, s-a stabilit că „pentru urmărirea şi verificarea respectării obligaţiei prevăzute la punctul 7.7, cumpărătorul se angajează să predea vânzătorului, începând cu anul 1998, nu mai târziu de 10 zile de la data termenului de predare a bilanţului anual, stabilit de Ministerul Finanţelor, un certificat semnat de cenzorii societăţii sau de o firmă autorizată de audit, reprezentând obligatoriu executarea de către cumpărător a investiţiilor în anul precedent, care să conţină informaţiile şi documentele prevăzute în Anexa 2 la prezentul contract".
Din dispoziţiile contractuale citate, rezultă că părţile au inserat în contract o clauză penală privind anticiparea daunelor produse prin neîndeplinirea obligaţiei de realizare a planului investiţional asumat.
Nu se contestă în cauză realizarea planului investiţional aferent anului 1999, parte în termen până la sfârşitul anului calendaristic, parte cu întârziere până în aprilie 2000.
Ca atare, având în vedere expertiza contabilă omologată de instanţa de apel, în mod corect pârâta a fost obligată la plata penalităţilor corespunzătoare valorii investiţiilor realizate cu întârziere.
Se susţine de către reclamantă că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art.7.7.2 din contract privitoare la certificarea realizării programului investiţional asumat.
Or, neîndeplinirea acestei obligaţii de informare – confirmare nu face obiectul clauzei penale inserate în contract, aşa încât criticile formulate prin recurs se constată a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr.87/A din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1126/2002. Comercial → |
|---|
