ICCJ. Decizia nr. 141/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 141
Dosar nr. 529/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C.D.D.V. S.A. (pârâta arbitrală) a promovat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr.106/18 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictor cu pârâta S.V.M.E.I. S.A. (reclamanta arbitrală), solicitând desfiinţarea acesteia în baza art.364 lit.i şi 358 C. proc. civ..
În critica sentinţei arbitrale, reclamanta a invocat că tribunalul arbitral nu a avut în vedere că la data efectuării tranzacţiei în speţă sistemul de decontare utilizat de S.N.C.D.D. era T/T, folosit şi în prezent şi că greşit a considerat ca aplicabile dispoziţiile art.1027 C. civ. în condiţiile în care pârâta cunoştea că singurul sistem de decontare pe piaţa secundară RASDAQ este T/T.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin Decizia nr.732 din 6 decembrie 2001 a admis acţiunea în anulare, a dispus anularea sentinţei arbitrale şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că S.N.C.D.D., organism de autoreglementare în evidenţa tranzacţiilor executate între utilizatorii săi direcţi pe piaţa RASDAQ are ca principală activitate realizarea compensării tranzacţiilor pentru fiecare societate de valori mobiliare în parte şi cum tranzacţiile pe piaţa de valori mobiliare sunt supuse, ca regulă, la numeroase limitări, libertatea contractuală nu mai are aceeaşi preeminenţă ca în dreptul civil şi comercial, aplicarea art.1027 C. civ. fiind fără suport.
S-a mai motivat că din actele şi lucrările dosarului arbitral nu rezulta că S.N.C.D.D. s-ar încadra în cazurile de răspundere prevăzute de Regulament.
Împotriva sentinţei pârâta S.V.M.E.I. S.A. (reclamanta arbitrală) a declarat recurs, în dezvoltarea motivelor arătând că.
- greşit s-a operat o ierarhizare a atribuţiilor recurentei ca importanţă, statutul neavând criterii de departajare;
- Regulamentul S.N.C.D.D. reglementează ambele sisteme de decontare, respectiv CNS şi T/T, iar instanţa la acesta trebuia să se raporteze, fiind aplicabile art.1027 C. civ..
- răspunderea S.N.C.D.D. rezultă din neexecutarea contractului şi prevederile Regulamentului, aprecierea instanţei sub acest aspect fiind greşită.
Prin note scrise, recurenta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare întrucât din motivarea acţiunii în anulare nu rezultă că prin hotărârea arbitrală au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii, cele invocate de reclamantă fiind norme dispozitive.
Intimata S.N.C.D.D.V.M. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
Excepţia de inadmisibilitate a recursului a fost întemeiată pe prevederile art.7208 C. proc. civ., care prevede în materie comercială numai calea de atac a recursului şi cum acţiunea în anulare este o cale de atac, ea este echivalentă recursului.
Pe fond, intimata a apreciat sentinţa atacată cu recurs ca fiind temeinică şi legală, instanţa reţinând corect că numai sistemul T/T este aplicabil, a făcut o corectă aplicare a clauzei contractuale prin care se limitează răspunderea S.N.C.D.D.
În ce priveşte susţinerea intimatei în sensul inadmisibilităţii recursului raportat la prevederile art.7208 C. proc. civ., ea nu poate fi primită.
Este adevărat că acţiunea în anulare a fost calificată drept o cale de atac, dar în acelaşi timp potrivit art.366 alin.2 C. proc. civ., hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs, iar această dispoziţie nu a suferit nici o modificare prin introducerea art.7208 C. proc. civ. care instituie unicitatea căii de atac în materie comercială.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Potrivit art.364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din motivele limitativ prevăzute de acest text.
Examinând acţiunea în anulare se constată că aceasta a fost întemeiată în drept pe prevederile art.364 lit.i şi 358 C. proc. civ..
Dezvoltarea în fapt a motivelor vizează aspecte de netemeinicie, constând în aprecierea greşită a probelor de la dosar (înscrisuri) şi greşita aplicare în speţă a prevederilor art.1027 C. civ..
Prin urmare, instanţa judecătorească, prealabil examinării temeiniciei sentinţei arbitrale trebuia să procedeze la examenul de legalitate al acesteia din perspectiva art.364 C. proc. civ. şi numai în situaţia în care constata că motivul de desfiinţare invocat prevăzut de art.364 C. proc. civ. se justifică, conform art.366 C. proc. civ. anula hotărârea arbitrală şi dacă litigiul era în stare de judecată se pronunţa pe fond în limitele convenţiei arbitrale.
Or, din cuprinsul sentinţei atacate cu recurs nu rezultă că instanţa a verificat admisibilitatea acţiunii în anulare prin raportare la motivele prevăzute de art.364 C. proc. civ. ci, că s-a procedat direct la examinarea pe fond a pricinii.
În atare situaţie, Înalta Curte procedând la corecta aplicare a legii şi verificând acţiunea în anulare prin prisma motivului invocat, art.364 lit.i C. proc. civ., constată că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru a se hotărî pe fond.
Într-adevăr, susţinerea intimatei reclamante arbitrale că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii, conform art.364 lit.i C. proc. civ. raportat la art.358 C. proc. civ., nu poate fi primită, norma invocată- 35810 C. proc. civ. care vizează conduita procesuală a părţilor, având caracter dispozitiv iar nu imperativ.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, în raport de prevederile art.314 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica Decizia atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă acţiunea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.V.M.E.I. S.A.
Modifică Decizia nr.732 din 6 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul că respinge ca inadmisibilă acţiunea în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1126/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2374/2002. Comercial → |
|---|
