CSJ. Decizia nr. 2374/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2374DOSAR NR.146/2002
Sedinţa publică de la 17 aprilie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdeP. I.împotriva deciziei nr.1310/A din 17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia VI-a Comercială.
La apelul nominal s-aprezentat recurentul pârât P. I.personal, lipsind intimata reclamantăS.C."A." S.A. Ţăndărei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referitde către magistratul asistent că: recursul este netimbrat,după care recurentul pârât a depus dovada plăţii taxei de timbru şi atimbrului judiciar.
Curtea, neexistândcereri prealabile, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul recurentului pârât în susţinerea recursului său.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului şi a arătat că a achitat suma în avans care nu s-a restituit.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prinsentinţa civilă nr.426/25 septembrie 2000, a TribunaluluiIalomiţa s-a admis în parte acţiuneaformulată de reclamantaS.C."A." S.A.Ţăndărei, împotrivapârâtului P. I, care a fost obligat să plăteascăacesteia, suma de12.053.012lei cutitlu de contravaloare avans nerestituit,fiindrespins capătulde cerere, privindobligareaaceluiaşpârât la plata sumei rezultate dindevalorizarea leului.
Prin aceeaşi sentinţă,a fost admisă înparte şicererea reconvenţională formulată depârâtîmpotrivareclamantei S.C."A." S.A. Ţăndărei, carea fost obligată să plătească acesteia suma de 773.430 leireprezentând onorariu cuvenitpentruachiziţionareaunor cantităţi de porumb.
Au fostcompensatecheltuieliledejudecată, şi ca urmare, pârâtul a fost obligat,săplăteascăreclamantei suma de 873.898 leicu acest titlu.
Pentrua soluţiona astfel, primainstanţă,a reţinutîn esenţă, că,în raport dedovezile existente la dosar,pentruneîndeplinireaintegralăa obligaţiilor asumate princontractul de prestări servicii, având ca obiectachiziţionarea de porumb boabe, părţile,datorează una alteia, sumele rezultate, din probatoriul administrat în cauză, respectiv, pârâtul 12.054.012 lei,reprezentândcontravaloare avansnerestituit, iar reclamanta 773.430 lei, cu titlu de onorariu cuvenit raportat lacantitatea deporumbboabe achiziţionată.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia civilă,prin Decizia nr.130 din7 martie 2001,aadmis apelul pârâtului,P. I.adesfiinţatsentinţa susmenţionată şiatrimis cauza sprecompetentă soluţionare laJudecătoria Călăraşi, instanţa apreciindcălitigiul este denatură civilă.
În contra acestei decizii a declarat recurs,reclamanta S.C."A." S.A. Ialomiţa, susţinând, că,litigiul este comercial.
PrinDecizia nr.3881 din 19 iunie 2001,Curtea Supremăde Justiţie – Secţia comercială,a admisrecursul reclamantei, a casat Deciziaatactă şia trimis cauza la aceeaşi instanţă – adică la Curteade Apel Bucureşti – Secţia Comercială, pentru rejudecare.
Pentru a hotărîastfel,instanţasupremă,a reţinut în esenţă, că înraport de probeleexistente la dosar, este de necontestat,caracterulcomercial allitigiuluidin speţă.
Procedândla rejudecareacauzei,Curtea de Apel Bucureşti – SecţiaComercială, prinDecizia civilă nr.1310/A din 17 octombrie 2001, a respins apeluldeclarat de pârâtulP. I., împotrivasentinţeicivile nr.426 din 25 septembrie 2000,pronunţatăde TribunalulCălăraşi.
Prinaceeaşi decizie, apelantula fost obligat să plăteascăintimatei sumade 33.000 lei cutitlu de cheltuieli dejudecată în apel.
Pentru a adopta această hotărâre, instanţa deapel, a reţinut în esenţă, că, pretenţiile pârâtului formulate princererea reconvenţională, suntîntemeiatenumai înlimita sumei de 773.430 lei, reprezentândonorariu cuvenit şi neachitat(aferentcantităţilor de porumb livrate)la plata căreiadealtfel a fost obligată reclamanta prin sentinţă.
În ce priveşte diferenţade 16.736.650 lei (până laconcurenţa sumei de17.470.110 lei solicitată princererea reconvenţională) instanţa a reţinut, lafel ca tribunalul, căaceasta nu secuvinepârâtului,încondiţiile în carereclamanta s-a obligat princontracte, săplăteascăacestuia, numai onorariulde 80 lei şi respectiv 75 lei, pentrufiecareKilogramde porumb achiziţionat şi livrat, fără a seobliga, săsuporteniciun fel de alte cheltuieliaccesorii(suplimentare)cumar fi cele pretinsepentrulucrărilede batozare a porumbuluiştiuleţi, la care s-ar adăuga chiria datorată de reclamantă,pentru folosinţa terenului proprietateapârâtului, pe care a fost instalată o bază volantă şi 2 porumbare, învederea executării obligaţiilor asumateprin cele două contractede prestări servicii.
Împotrivaacestei ultime hotărâria declarat recurs,pârâtulP.I., susţinândîn esenţă,ca Decizia instanţeide apel estecriticabilă,deoarece aceastăinstanţă a menţinutsentinţa, deşi,tribunalulnu s-apronunţatasupra cheltuieliloraccesorii, deacărorefectuaredepindea executareacontractelor deprestări servicii , care dealtfel au fostdovedite, cumdeasemeneaprima instanţă, nu s-apronunţat niciasupracereriireconvenţionale.
Înconsecinţă, pârâtulsolicitaadmiterea recursului,şi înprincipal, casarea hotărârilor, cutrimitereacauzei sprerejudecare la primainstanţă,iarînsubsidiar,dacă se vareţine pricinaspresoluţionare, să fie respinsă pefondacţiunea principală caneîntemeiată.
Recursuldeclarat încauză nu estefondat.
Din examinarea actelor de ladosar, (raportat la criticile formulate înrecurs),rezultă,aşa cum bineareţinutşi instanţa de apel,că,princontractele de prestăriservicii (filele 15şi 27 fond)reclamanta S.C."A." S.A. Ţăndărei, şi-a asumat o singură obligaţie, faţă de pârât, şi anume,săplătească acestuia, pentrufiecare Kilogram de porumbboabe aprovizionat şi livrat, 80 şi respectiv75 lei, astfel, că înraport de cantitatea de porumb livrată,instanţafondului, a constatat că,reclamanta, mai datoreazăpârâtului cu titlude onorar, peste sumele deja achitatenumai suma de773.430 lei, laplata căreia,aceastaa fostobligată prin sentinţă, ca o consecinţă a admiteriiîn parte a cereriireconvenţionale.
Ca atare, chiar dacăpârâtul pretinde că, înexecutareaobligaţiilor asumate,aefectuat o seriede cheltuieli accesoriide care depindeanemijlocitrealizarea contractelordeprestăriservicii,cares-au cifratla suma de 17.470.430 lei, adică,(atâtcâta solicitat princerere a reconvenţională) se constată, că înmod justificat, nu i-auacordat, cu acest titlu, diferenţadintre sumapretinsă (17.470.430 lei) şi cea la carea fost obligată reclamanta în urma admiterii în parte a cererii reconvenţionale (737.430 lei) întrucât, prin contracte, (a căror clauze nu au fost modificate)care constituie conform art.969 cod civil, legea părţilor,reclamanta s-aobligat, săplăteascăpârâtului, numai onorariulconvenit,de 80 lei şi respectiv75 lei, pentru fiecare Kilogram de porumbboabeaprovizionat şi livrat, fără a seobliga, să suporte, eventual,o parte sau înîntregimecheltuielile accesorii, în sumă de 16.736.680 lei,(care reprezintă diferenţa dintre suma solicitatăşi cea acordatăcu titlu de onorariu, şi a cărei, temeinicie (deşi se pretinde căar fifostdovedită) nu este confirmatăde nici a probă de ladosar.
Faptul,căreclamanta,a fostobligată în cerereareconvenţională săplăteascănumaisuma de 737.430 lei cu titlu de onorariu, cu excluderea diferenţei de 16.736.680 lei, pentrucare pretenţiileau fostrespinse) care ar reprezentaîn opinia recurentului,contravaloareacheltuielilornecesare şi utilede care depindeaexecutarea însăşi a contractelorde prestări servicii, nu poate fi interpretat, aşa cumse susţine neîntemeiateîn recurs, cu onepronunţareainstanţelor, asupracererii reconvenţionale, cidimpotrivă,demonstrează că instanţele s-aupronunţatcu privire laaceastă cerere, dar nu însensuldorit derecurent,ceea cenu îlîndreptăţeştepeacestasăformuleze,critici, înlegăturăcu acest aspect, care suntcontrazisede însăşidispoziţiilesentinţeiinstanţei de fond.
Dealtfel, susţinerilepârâtului,suntşicontradictorii, deoarece pe de o parte, acestaa formulat cuprecăderecritici, subaspectulnepronunţării instanţelorasupra cereriireconvenţionale, ca mai apoi, săsolicite,e adevărat însubsidiar, reţinerea cauzei sprerejudecare şi respingereaacţiunii principale deşi din actele dosarului (fila 11 recurs)rezultă căulteriorintroduceriirecursului, respectivla data de 16 aprilie 2003, acesta aachitatreclamantei (chestiune care urmeazăa fiavută învedereînfaza de executare) sumade 12.053.012 lei,la carea fostobligat la plată (înacţiunea principală)fărăa-şi mai reconsidera,cererea subsidiară,formulatăîn recurs,prin carea solicitat respingerea acţiunii principale.
Înconcluzie,bine au apreciatinstanţele, căîn lipsamodificării clauzelorcontractualeastfel cumau foststabilite prin cele douăcontracte,nuexista temei pentru obligarea reclamantei, în cererea reconvenţională, laplatacheltuieliloraccesorii, pretinsefectuate înexecutarea contractelor de prestăriserviciichiar dacăacestea ar fifostdovedite, aşa cumse susţine neîntemeiat în speţă.
Aşa fiind, recursul pârâtului urmeazăa fi respinsşi Decizia atacatămenţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.I.împotriva deciziei nr.1310/A din 17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia VI-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2377/2002. Comercial → |
|---|
