ICCJ. Decizia nr. 142/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.142
Dosar nr.534/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1022 din 13 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.S.R.O. în contradictoriu cu pârâta S.C. „C.I.T.C." S.A. aşa cum a fost precizată la 12 septembrie 2000.
A constatat calitatea de proprietar de drept a reclamantei asupra imobilului situat în Bucureşti, total suprafaţă construită = 2.507,9 mp, total suprafaţă utilă = 1.382,2 mp şi a decis ca hotărârea să ţinăloc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului, la preţul de 9.675.698.831 lei.
A respins cererea privind constatarea încetării de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.1/25 septembrie 1998, ca neîntemeiată şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 34.822.833 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin Decizia civilă nr.1490 din 22 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta – recurs pe care l-a motivat, dar nu l-a timbrat conform prevederilor Legii nr.146/1997, aplicabile în speţă, depunând numai 75.000 lei taxă judiciară de timbru şi 5.000 lei timbru judiciar, deşi i s-a pus în vedere la două termene de judecată, respectiv la 9 mai 2003 şi la 7 octombrie 2003să precizeze valoarea construcţiilor, în raport de care să se stabilească taxele de timbru aferente datorate.
Recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a preciza cuantumul exact al pretenţiilor formulate în recurs pentru calcularea taxelor de timbru datorate, deşi potrivit art.20 (1) din legea mai sus menţionată taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform art.20 (3) dinaceeaşi lege, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit de instanţă se sancţionează cu anularea cererii reclamantei.
La termenul de judecată de astăzi, 20 ianuarie 2004, recurenta-pârâtă, prin reprezentant a formulat o cerere de asistenţă judiciară în temeiul art.75 alin.1 pct.1 C. proc. civ., motivată de faptul că societatea se află în starea de faliment, - împrejurare în care a solicitat să se dispună gratuitatea privind timbrarea recursului.
Examinând cererea instanţa a respins-o ca nefondată, reţinând că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.74 coroborate cu cele ale art.75 (1) pct.1 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitate de a achita integral taxele de timbru datorate, cum de altfel nu devin incidente nici dispoziţiile art.42 din Legea nr.64/1995 republicată, motivat de faptul că în prezent recurentase află în stare de faliment şi a fost numit lichidator, deoarece recursul a fost introdus de societate şi nu de lichidator, iar obligaţia timbrării subzistă din chiar momentul introducerii cererii, astfel cum s-a arătat.
În consecinţă, faţă de neîndeplinirea obligaţiei legale de timbrare a recursului de către pârâtă, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art.20 (3) din Legea nr.146/1997 şi ale art.9 din OG nr.32/1995 şi va anula recursul pârâtei, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de gratuitate formulată de recurenta-pârâtă S.C. "C.I.T.C." S.A. prin lichidator S.C. "C. 99" S.R.L..
Anulează, ca insuficient timbrat recursul declarat deaceastă pârâtă împotriva deciziei nr.1490 din22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 144/2002. Comercial → |
|---|
