ICCJ. Decizia nr. 145/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 145
Dosar nr. 617/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „R.V.A." S.A. şi S.C. „R.E.P." S.A. – lichidatori ai B.I.R. S.A. au chemat în judecată pe pârâta S.C. „I. & T.E." S.R.L. pentru plata sumei de 304.196.559 lei reprezentând chirie neachitată în baza contractului de subînchiriere nr.218/2 martie 1999.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială prin sentinţa nr.1815 din 7 martie 2001 a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată reţinând că contractul de subînchiriere nu a fost pus în executare, predarea spaţiului nefiind dovedită.
Prin Decizia nr.1505 din 28 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, confirmând soluţia şi motivarea instanţei de fond în sensul că printre înscrisurile de la dosar nu se regăseşte şi procesul verbal de predare primire.
În contra deciziei reclamanta a declarat recurs întemeiat fiind pe prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ..
Criticile formulate vizează în esenţă, ignorarea prevederilor din contractul de subînchiriere şi a faptului că s-a făcut dovada emiterii facturilor şi a plăţilor parţiale.
Recursul este fondat.
Instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în pretenţii derivând din neexecutarea unui contract de subînchiriere de către sublocatar.
Reţinerea instanţei de fond cu privire la inexistenţa unui proces verbal de predare primire a spaţiului, ce a fost stipulat în contract, este reală, numai că părţile, de comun acord, au procedat la predare primire în lipsa acestuia.
Acest fapt rezultă din scrisoarea directorului general al societăţii intimate către conducerea băncii reclamante din care rezultă că a folosit spaţiul închiriat o lună pentru care a plătit 600 dolari SUA.
Mai rezultă din menţiunile efectuate în registrul comerţului care atestă că sediul societăţii intimate este la adresa spaţiului închiriat.
În atare situaţie, cum prima instanţă, cu ignorarea probelor de la dosar, nu s-a pronunţat asupra fondului pricinii, Înalta Curte, în baza art.304.1 şi 312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia atacată, va admite apelul şi anulând sentinţa va trimite cauza instanţei de apel pentru soluţionarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.I.R. prin lichidator S.C. „M.S." şi S.C. „R.E.P." S.A., împotriva deciziei nr.1505 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează.
Admite apelul aceleiaşi părţi şi trimite cauza curţii de apel, pentru soluţionarea pe fond a cauzei, caurmare a anulării sentinţei nr.1815/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 149/2002. Comercial → |
|---|
