ICCJ. Decizia nr. 18/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.18
Dosar nr.348/2002
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 decembrie 2000 reclamanta S.C. "G." S.A.a chemat în judecată pe pârâta S.C. "M." S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 221.159.864 lei cu titlu de chirie pentru lunile august – noiembrie 2000 plus penalităţi de întârziere – utilităţi pe perioada august-noiembrie 2000 şi penalităţi pentru utilităţi, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.1587 din 28 februarie 2001 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 117.431.595 lei cu titlu de chirie restantă şi suma de 145.756.806 lei cu titlu de penalităţi pentru perioada octombrie 2000 – ianuarie 2001, 5.518.865 lei utilităţi pentru iunie – noiembrie 2000 plus 4.967.826 lei penalităţi pentru neplata utilităţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit un contract de locaţiune privind spaţiul comercial, chiria stipulată fiind de 1.061,68 dolari SUA/lunar şi că pârâta, în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fiind obligată la plata pretenţiilor formulate de reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială prin Decizia nr.1311 din 18 octombrie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta S.C. "M." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că din contractul încheiat între cele două societăţi nu rezultă existenţa unei clauze penale cu privire la calcularea penalităţilor şi obligarea la plata acestora, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., precum şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.304 pct.10 C. proc. civ., deoarece prin motivele de apel s-a solicitat instanţei efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea reală a penalităţilor, instanţa nepronunţându-se asupra acestei probe.
În consecinţă, înt emeiul art.304 pct.9 şi 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtă.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs al inexistenţei unei clauze penale în contractul de locaţiune încheiat între părţi, din verificarea hotărârilor pronunţate în cauză prin care pârâta recurentă a fost obligată la plata penalităţilor de întârziere, rezultă că acest motiv de recurs este neîntemeiat, instanţele reţinând în mod corect că prin art.6 şi 10 ultimul alineat din contract, s-a stipulat clauza penală prin care „chiriaşul va datora proprietarului penalităţi de întârziere de 1% din suma datorată pentru fiecare zi calendaristică de întârziere".
De asemenea, nici motivulal doilea de recurs nu este admisibil, întrucât, aşa cum rezultă din verificarea ambelor dosare, pârâta a dovedit multă pasivitate în apărarea intereselor societăţii, neprezentându-se la termenele de judecată stabilite de instanţă, iar la termenul din 7 iunie 2001 la instanţa de apel, apelanta prin consilier juridic a solicitat amânarea cauzei în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, ca la termenul acordat de instanţă la 13 septembrie 2001 apelanta să solicite termen pentru lipsă de apărare, ca la ultimul termen din 18 octombrie 2001, apelanta prin consilier juridic a solicitat instanţei să ia act că nu mai are probe de administrat.
În consecinţă, pentru cele ce preced, în considerarea art.312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. "M." S.R.L., împotriva deciziei nr.1311 din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 19/2002. Comercial → |
|---|
