CSJ. Decizia nr. 2000/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2000DOSAR NR.2307/2002
Sedinţa publică de la 1 aprilie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdereclamanta A.P.A.P.S.
împotriva deciziei nr.45din4 iulie2002a Curţii de ApelTimişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ..
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citarelegal îndeplinită.
S-a referitde către magistratul asistent că recursul este legal scutit de taxă şi că recurenta a solicitat judecata în lipsă conform art.242.2 Cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.P.S.Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC „C." SA Crişineu Criş, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 107.590.424 lei reprezentând dividende datorate pentru exerciţiul financiar 1996 şi 1997 şi 80.315.969 lei daune interese calculate la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa civilă nr.537 din 22 mai 2000, Tribunalul Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 107.590.424 lei reprezentând contravaloare dividende pe anii 1996 – 1997.
A anulat pentru netimbrare cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii,fără cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr.871/A din 21 septembrie 2000, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială, prin Decizia nr.948 din 13 februarie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a casat Decizia pronunţată de Curtea de apel şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea apelului reclamantei.
În considerente s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.17 din Legea nr.146/1997, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit, ale M.F., precum şi cele formulate de alte instituţii publice, când au ca obiect venituri publice.
În rejudecare, după casare, prin Decizia civilă nr.45 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.537 din 22 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Arad şi, în consecinţă.
A anulat hotărârea atacată în partea privitoare la daunele interese moratorii, şi, rejudecând în fond:
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că este exclusă acordarea unei despăgubiri moratorii în alt cuantumdecât dobânzile legale, în condiţiile generale ale răspunderii civile prevăzute de art.928 din Codul civil, aşa cum pretinde implicit reclamantul când cere repararea prejudiciului rezultat din faptul că a fost lipsit de folosinţa banilor ce i se cuveneauprin constituirea unui depozit bancar şi, de altfel, nu s-au făcut probe concludente cu privire la întrunirea condiţiilor acestei răspunderi, îndeosebi sub aspectul existenţei prejudiciului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă şi solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea intimatei la plata sumei de 80.315.969 lei cu titlu de daune interese moratorii (76.138.984 lei pentru 1996 şi 4.176.985 lei pentru anul 1997) calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Recurenta-reclamantă susţine astfel că în mod greşit nu i-au fost acordate daunele interese moratorii, în cuantumul solicitat, neobservându-se că şi-a fondat acţiunea pe dispoziţile art.43 din Codul comercial, în conformitate cu care dobânda comercială curge de drept, de la data când datoria a devenit exigibilă, nefiind necesară dovedirea legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit de creditor şi fapta culpabilă a debitorului constând în întârzierea plăţii sumei de bani datorate.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor, consideră că acestea sunt datorate la nivelul dobânzii pe care ar fi încasat-o, dacă ar fi avut suma de bani în cauză, depusă în cont la bancă, respectiv B.R.D., - dobândă la depozit.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art.43 şi art.370 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere şi nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art.1088 din Codul civil), astfel încât instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, în speţă, pârâta nu datorează reclamantului daune interese moratoriisub forma dobânzilor comerciale.
În ce priveşte însă cuantumul acestor daune, s-a considerat că în condiţiile în care nici părţile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune conform art.43 din Codul comercial, sarcina evaluării în concret a nivelului lor, pentru a reprezenta o indemnizaţie echitabilă a creditorului menită să repare prejudiciul cauzat prin întârzierea plăţii de către debitor, revine instanţelor judecătoreşti.
În speţă, cererea reclamantului recurent de a-i fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare, respectiv B.R.D., în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisiblă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit, - ceea ce în speţă lipseşte.
În consecinţă, instanţa apreciază că fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echităţii nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piaţă şi, ca atare, acesta este cuantumul în care daunele vor fi acordate reclamantului, conform calculului depus în recurs, la filele 8 şi 9 respectiv 62.935.618 lei pentru anul 1996 şi 3.427.449 lei pentru anul 1997, deci daune interese moratorii cumulate, în sumă totală de 66.363.067 lei.
Astfel fiind, se va admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti şi se va modifica Decizia recurată, în sensul că va fi obligată pârâta SC „A.C."SA Chişineu Criş la plata sumei de 66.363.067 lei cu titlu de daune.
Va fi menţinut restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admiterecursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.împotriva deciziei nr.45din 4 iulie 2002a Curţii de Apel Timişoara,secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată în sensul că obligă pârâta SC „A.C."SA la suma de 66.363.067 lei cu titlu de daune. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi1 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2011/2002. Comercial → |
|---|
