CSJ. Decizia nr. 2195/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2195DOSAR NR.410/2002
Sedinţa publică de la 9 aprilie2003
La 27 martie 2002 s-a luat în examinare recursuldeclaratde
pârâta S.C."I. M." S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr.2773 din 09 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
Dezbaterileau fostconsemnate în încheierea de la 27 martie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la09 aprilie 2003,când,
CURTEA
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţacivilă Nr.4252/din26 iunie2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – SecţiaComercială s-aadmis acţiuneareclamanteiPRIMĂRIAMUNICIPIULUI BUCUREŞTI,împotriva pârâteiS.C."I.M." S.A. pecare a obligat-ola plata sumei de86.212.270 lei,chirie neachitată şipenalităţi de întârziere pentruperioada trimestrului I1995 – şitrimestrului III 1997.Pentru a sepronunţa astfel,prima instanţă areţinut că înbaza contractului de închiriere s-a stabilit clauză penală de 0,5 %calculate lacontravaloareachiriei neachitate.
Sentinţaa fost menţinută decătre Curtea de Apelcare a respins canefondat apelul declaratde către pârâtă.
Împotrivadeciziei Nr.2773 din 9octombrie 2000 pronunţatăde Curtea de Apel Bucureşti în dosarul 3460/2000 ,pârâtaa declarat recurs.
Prin Decizia nr.463/2002 din29 ianuarie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie s-aanulat canetimbratrecursul pârâtei.
Prin Decizia 37755/2002pronunţatăîn dosarul410/2002 de Curtea Supremă de Justiţies-aadmiscontestaţia în anulare formulatăde SC"I.M."şi a fostanulată Decizia pronunţată deCurtea Supremă nr.463 din 29 ianuarie2002 fixândtermenpentrurejudecarearecursului declarat de pârâtăîmpotriva deciziei Nr.2773 din 9 octombrie2000.
Revenind la motivelede recurs declaratîmpotrivaacestei decizii nr.2773 din 9octombrie 2000 rezultă:recurenta susţineprin motivele de recurs căpotrivitcontractului de închirierenr.6 din21 martie 1996 DAFI le-apus ladispoziţie terenulîncepândcu data încheierii contractului, respectiv21 martie 1996 şi a fost folositpână la 21 aprilie 1997 când Curtea Supremă prinsentinţa Nr.1027 din 21 aprilie 1997 stabileşte că DAFI apierdutproprietateaşi implicitposesia terenului, aceasta intrândîn patrimoniulproprietarului R. care le-a notificat schimbarea statutuluijuridic alterenului.
Se mai susţine cănu s-a achitatchiria pe intervalul 21 martie 1996 şi21 aprilie 1997 cât a folosit terenul, majorările de întârziere nu pot fimai mari decâtdebitul, respectivcuantumul chiriei datorate, astfel căchiria datorată fiind de 31.583.000 lei şi majorărilede întârziere suntîn aceiaşi sumă.
Se mai susţine că potrivit art.6 Decretul 167/1958 o parte din debit esteprescris faţă de faptul căpretenţiile sepretind din1 ianuarie 1995, iar acţiunea este formulată la 4 iunie 1998.
Examinând legalitateaşi temeiniciadeciziei recurate în raport cu criticileformulate se constată cărecursul declarat estenefondat.
Din actele şilucrăriledosarului rezultă.
Raporturiledintre părţi s-au derulatîn baza contractuluiîncheiat la21 martie 1996, însădurata acestuia estede la 1 ianuarie1995 dată de la care pârâta recurentă a folosit terenul şi până la 31 decembrie 1997 situaţie faţă de care legalinstanţeleauobligat pe recurenta pârâtă la contravaloareachirieişi a penalităţilorde întârziere pe perioada1 ianuarie1995 – trimestrul III 1997.
La dosar se află şinotificareanoului proprietar(fila 11 dosar fond)din 15septembrie 1997 prin care-isolicitărecurentei eliberareaterenului până la 15octombrie 1997, terenpe care aceasta i-l folosea.
Penalităţile de întârziere stabilitede părţi în clauza penală din contract se referă şi la sumele achitatecu întârziere pe parcurs.
Dispoziţiile art.6 din Decretul 167/1958au fost corect aplicate faţă de faptul căaufost achitate o parte dindatorii astfel încât data de 4 iunie1998 estedata introducerii acţiunii şi se referă laintervalulde trei ani, iar prin recurs pârâta pretinde că a achitat chiria până la21 martie 1996.
Astfel fiindrecursul declarat fiind nefondat a fostrespins conform art.312 cod procedură civilă hotărârilepronunţate fiindlegale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei S.C."I. M." S.A. Bucureşti formulat împotriva deciziei nr.2773 din 09 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2097/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2335/2002. Comercial → |
|---|
