CSJ. Decizia nr. 2335/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2335DOSAR NR.111/2002
Sedinţa publică de la 16 aprilie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdepârâta S.C.
„G." S.R.L.Oradea împotriva deciziei nr.493/2001 - A/C din 30 octombrie 2001 a Curţii de ApelOradea.
La apelul nominal s-auprezentat recurenta – pârâtă S.C."G." S.R.L. OradeaprinadministratorG. T.lipsindintimata – reclamantăS.C."G. R." S.R.L. Borş.
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent referă că recursul nu a fosttimbrat.
Recurenta -pârâtăprin reprezentanttimbreazărecursulcu 9.559.485 lei taxă judiciară de timbruşi 50.000 leitimbru judiciarşi aratăcă nu mai solicităsuspendarea executării decizieirecurată şi pune concluzii deadmiterea recursului, casarea deciziei atacateiar pe fondrespingerea cererii principale şi admitereacererii reconvenţionale cu cheltuielide judecată.
CURTEA
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul BihorOradea- subnr.3114/1998 S.C."G. R."S.R.L.Borş a solicitat instanţei ca prinsentinţa ce o va daîncontradictoriu cu S.C."G. I." S.R.L. săobligepârâtala plata sumei de 3.850 USD,la 9.000 D.M.,sau echivalentulîn lei la data plăţii, cucheltuieli de judecată.
Princererea reconvenţională pârâtaa solicitatobligareareclamantei la plata sumei de 21.422,3 DM cereprezintăcontravaloarea facturii 59/1997 care nu a fostachitată de partenerul extern pe motivcă marfa aajuns laacesta depreciatădin culpa exclusivăa transportatorului,respectiv a reclamantei – pârâte.
Tribunalul Bihor- Oradea, prin sentinţa civilănr.899(LC din19 octombrie 2000 a admis acţiuneaşi a respins cerereareconvenţională.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.900 USD,la 9.000 D.M., cu titlu de tariftransport, la 683 USDşi 1.557 D.M. dobânzi cu11.891.075 lei cheltuieli de judecată.
Pentru ahotărîastfel instanţa a reţinut dinactele dosarului, inclusivexcepţiaefectuatăîncauză că deprecierea mărfii nus-adatoratculpeireclamantei – pârâte şi căpârâtareclamantă datorează contravaloarea transporturilorefectuate deacesta.
Curtea de Apel Oradea, prin Deciziacivilă nr.493/A/C din 30 octombrie2001 a admis apelulformulat depârâtă împotriva sentinţei maisusmenţionatepe care a schimbat-oîn parte,înlăturândobligarea acesteia la plata sumelorde 683 USD şi1567 DMcu titlu de dobânzişi areduscheltuielilede judecată la suma de8.966.076 lei, menţinândcelelalte dispoziţii alesentinţei.
Intimataa fostobligată la 1.512.500 leicheltuieli de judecată.
Instanţa aînlăturatobligarea pârâtei la platadobânzilor având în vederepetitulacţiunii îndispoziţiile art.132 Codprocedură civilă.
S.C."GANADOR" S.R.L. a declarat recursîmpotrivadeciziei invocânddispoziţiile art.304 pct.7 şi 9.
Îndezvoltareamotivelor de recurs searată că:
- Nu le-au fost comunicate considerentele sentinţeila sediul real alsocietăţii motiv pentru carele-au fost respinse toatecererile formulate în apel.
- Instanţa de fond şi apel nu au ţinut seama de dispoziţiile art.17 alin.1 din convenţiareferitoare lacontractulinternaţional detransport al măsurilor potrivitcărora „transportatorul este răspunzător pentru pierdereatotalăsau parţială sau pentruavaria produsăîntre momentul primirii mărfii şi cel aleliberăriiacesteia cât şi pentruîntârzierea îneliberare".
Or., înabsenţaunor menţiuni înscrisoareade trăsurăexistăprezumţiaca marfa şiambalajul ei erauîn stare bună înmomentul primiriitransportului (art.9 alin.2 din aceeaşi convenţie).
Deprecierea mărfii s-a datorat întârzieriiexagerate a transportului data plecăriifiind 4 septembrie, iar cea a ajungerii la destinaţie 8 septembrie. Greşitdeci s-a reţinutcă nu au fost încălcatedispoziţiile C.M.R.
- Înapel au solicitatefectuarea unei noi expertize şidatorităfaptului că experţii nu au avutcertificareanecesarăcauzei, expertizacelor doi experţi s-aefectuat cuîncălcarea dispoziţiilor art.201 Cod procedură civilă, fărătemei decili s-a respins cererea – deşi nu s-afăcutdovadadespre citarea părţilor.
Recursul a fostrespins ca nefondat pentru următoarelemotive:
La fond, primul termen a fost fixat pentru data de 1 octombrie 1998,la cel de-al 2-lea termen, la 29 octombrie, pârâta s-aprezentat prin apărător,astfel că pe tot parcursul soluţionării cauzei procedura a fost legalîndeplinită. Comunicareamotivării sentinţei i s-a făcutîntr-adevăr la vechiul sediu, apelul a fost însădeclarat şi motivat în termen, iarinstanţa deapel avândîn vedere comunicarea neregulatăa motivării sentinţei, a analizat şi motivelede apel depuseulterior.
În apel, singura cerere formulată înapărare cu ocazia soluţionării în fond,a fost în sensuladmiterii unei noi expertize, iarinstanţa în mod corect, avândîn vedere motivelepentru care s-a solicitat a respins cererea (necitarea cu ocazia efectuării expertizeila fondşinumărul experţilor ce au întocmitlucrarea).
Este adevărat că,potrivitdispoziţiilorart.17 alin.1 din Convenţia referitoare la contractul internaţional detransport, transportatorul răspundeinclusiv pentru deteriorareamărfii survenită din momentulprimirii acesteia până la eliberare.
Potrivit însă dispoziţiilor curpinse în art.9 alin.2dinaceeiaşiconvenţie,însarcina acestuiaeste instituităprezumţiade culpă, această prezumţiea fostrăsturnată prinexpertiza efectuatăîn cauză din carerezultăcă încă de lapredare a începutdepreciereamărfii ţinând seama de data recoltării acesteia şi cea aexpedierii, inclusiva ambalajelornecorespunzătoare.
În sarcina reclamantei neputând fi reţinută nici un fel de culpă,transportul fiind efectuat în timputil şi în condiţii de siguranţă privindtemperatura.
Apelantaa solicitat o nouăexpertizăfărăa arătaeventuale dispoziţiilegale ce ar fifostîncălcatesau neavute în vedere de ceidoi experţi cu ocazia întocmirii raportului.
Experţii ce au întocmitlucrarea au avutspecialitatea necesarăfiind ingineri cu specialitatea „frigotehnicăşi industrie alimentară".
Dispoziţiileart.201 Codprocedură civilănu au fostîncălcate, pentrufiecarespecialitate a fostnumitun expert, iareventuala neregularitate în citareapărţilor,trebuia ridicată laprimul termen după depunerearaportului deexpertiză,fiindvorba de o nulitaterelativă care nefiind invocată s-a ocoperit.
Pentru motivele arătate, reţinândlegalitateadeciziei recurate s-arespins canefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „G." S.R.L.Oradea împotriva deciziei nr.493/2001 - A/C din 30 octombrie 2001 a Curţii de ApelOradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2195/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 143/2002. Comercial → |
|---|
