CSJ. Decizia nr. 2440/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2440DOSAR Nr.2719/2002
Şedinţa publică din 22 aprilie 2003
La 3 aprilie 2003 s-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienţii P. A. şi P. G., împotriva deciziei civile nr.1544 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Dezbaterile au fost consemnate în încheirea cu data de 3 aprilie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 16 aprilie 2003 şi apoi la 22 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheirea din 13 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.223/E/2001, s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, concretizat în sentinţa civilă nr.1657 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului Iaşi privind pe creditoarea "B" SA Iaşi şi debitorii P. G. şi P. A..
Pentru a pronunţa această încheiere, Judecătoria Iaşi a reţinut în esenţă că potrivit art.405 din Codul de procedură civilă, dreptul creditorului de a cere executara silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul de a formula o astfel de cerere, respectiv, în speţă, de la data de 13 martie 1998, când hotărârea care constituie titlu executoriu (sentinţa nr.1657/1997) a rămas definitivă şi irevocabilă (fila 11 dosar nr.223/2001).
Or, în cauză, cererea a fost introdusăabia la 13 iunie 2001, adică cu depăşirea termenului de 3 ani, astfel că dreptul reclamantei de a mai cere executarea silită a fost stins prin prescripţie.
Soluţia pronunţată prin încheierea din 13 iunie 2001, a fost menţinută cu aceeaşi motivare şi în urma exercitării de cătrereclamanta "B." SA Iaşi prin lichidatorii săi, a căilor de atac.
Astfel, prin Decizia civilă nr.2093 din 17 septembrie 2001 , pronunţată de Tribunalul Iaşi (dosar nr.6336/2001) a fost respins apelul declarat de reclamanta" B." SA Iaşi, prin lichidatorii săi, iar prin Decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi (dosar nr.4383/2001) a fost confirmată soluţia dată în apel, şi ca urmare a fost respins ca nefondat recursul introdus de reclamanta BANKCOOP SA Iaşi prin lichidatorii săi SC "P.C.M.C."SRL şi SC "R:V:A:"SA Bucureşti, împotriva deciziei nr.2093 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Iaşi.
La data de 22 aprilie 2002, reclamanta" B." SA Iaşi prinexecutorul bancar M.H., formulează o a doua cerere şi în baza aceluiaşi titlu (sentinţa nr.1657/1997) de încuviinţare a executării silite, privind pe debitorii P. G. şi P. A..
Această cerere a fost admisă , prin încheirea din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Iaşi (dosar nr.1024/2002), instanţa reţinând în fundamentarea soluţiei, că în speţă, sunt îndeplinite, condiţiile prevăzute de art.372 şi art.3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.138/2000.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii P. G. şi P. A. şiBC.şi B.R...
Prin Decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iaşi în camera de consiliu (dosar nr.8500/2002) a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelanţilor B. C. şiB.R., şi ca urmare, a fost respins în baza excepţiei menţionate, apelul declarat de aceştia, iar pe fond a fost respins şi apelul introdus de debitorii P. G. şi P. A., instanţa reţinând în fundamentarea soluţiei, pe de o parte, că numiţii B. C. şi B.R..nu au calitate procesuală activă, întrucât, cererea de executare silită îi priveşte numai pe debitorii P. G. şi P.A.iar pe de altă parte,că referitor la aceştia din urmă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.372 şi 3731 din Codul de procedură civilă, pentru a fi încuviinţată executarea silită, aceştia având însă posibilitatea de ainvoca excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către creditoare prin contestaţia la executare.
Împotriva acestei ultime hotărâri (Decizia nr.1544/7 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi) debitorii P.G. şi P.A., au formulat cerere de revizuire susţinând în esenţă , că , din moment ce, prin hotărâre irevocabilă, Decizia nr.73 din 4 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a statuat că dreptul reclamantei "B." SA Iaşi de a cere executarea silită în baza titlului executoriu constituit prin sentinţa civilă nr.1637/1997 (obţinut împotriva debitorilor mai sus menţionaţi) a fost stins prinprescripţie (întrucât de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei – 13 martie 1998 – şi până la formularea cererii – 13 iunie 2001 – au trecut mai mult de 3 ani, termen în limita căruia trebuia exercitat dreptul de a cere executarea silită conform art.405(1) din Codul de procedură civilă, instanţele nu mai puteau admite o a doua cerere, fundamentată pe acelaşi titlu executoriu (sentinţa nr.1637/1997) şi să încuviinţeze executarea silită decât cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, aşa cum s-a procedat în speţă.
În conescinţă, revizuienţii solicită admiterea cererii de revizuire, anularea ultimei hotărâri, a deciziei nr.1544 din 7 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi pe cale de consecinţă şi a încheierii din 23 aprilie 2002 (dată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.1024/2002) precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente hotărârilor pronunţate cu încălcarea puterii lucrului judecat , din dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iaşi.
Ca temei de drept al cererii au fost invocate dispoziţiile art.322 pct.7 şi art.323(2) din Codul de procedură civilă.
Cererea de revizuire este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleiaşi persoane, avînd aceeaşi calitate.
Cu alte cuvinte, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precitat, îşi are suportul logic în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat şi ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie pronunţate în aceeaşi cauză, doar ca rezultat a două procese diferite, între aceleaşi persoane şi având aceesaşi calitate procesuală, fiindnecesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice definitorii pentru reţinerea existenţei lucrului judecat.
În speţă se constată că există contrarietate de hotărâri.
Astel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Iaşi (menţinută prin Decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi) s-a dispus respingerea cererii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constituit în favoarea creditoarei«B.» SA – Sucursala Iaşi , prin sentinţa civilă nr.1657/1997 ( rămasă definitivă şi irevocabilă la 13 martie 1998) pe motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de.art.405(1) din Codul de procedură civilă, în care se putea formula o astfel de cerere.
Ulterior, aceeaşi judecătorie, prin încheierea din 23 aprilie 2002 (rămasă definitivă prin Decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi irevocabilă prin neapelare), a admis cea de a doua cerere formulată de aceeaşi creditoare şi privind aceiaşi debitori (revizuienţii P. G. şi P.A) şi ca urmare a încuviinţat executara silită în baza aceluiaşi titlu, respectiv a sentinţei civile nr.1657/1997.
Cum cele două încheieri au rămas definitive şi irevocabile şi cum cea de a doua cererere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, rezultă că prin admiterea celei de a doua cereri de încuviinţare a executării silite a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat (art.1201 Cod civil).
Este de reţinut că, atât motivarea cât şi soluţia pronunţată prin Decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 de Tribunalul Iaşi (prin care a fost menţinută încheierea Judecătoriei Iaşi din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua cereri) sunt criticabile , din moment ce prin hotărâre definitivă şi irevocabilă (încheierea din 13 iunie 2001) se statuase că, dreptul reclamantei creditoare «B.» SA Sucursala Iaşi de a cere executarea silită a fost stins prin prescripţie, aşa încât la pronunţarea soluţiei , tribunalul era dator săreţină în soluţionarea cauzei această excepţie, şi nu să considere greşit că excepţia (care este de ordine publică) nu poate fi invocată de debitori în apel, ci numai eventual în cazul formulării de către aceştia a unei contestaţii la executare, aşa că, hotărând astfel, se constată că Tribunalul Iaşi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii lucrului judecat, în respectarea căruia se impune anularea acesteia ca şi a încheierii menţinută prin această hotărâre.
Aşa fiind, urmează a se admite cererea de revizuire formulată de revizuienţii PG.şi P.A., în contradictoriu cu intimata«B» SA Sucursala Iaşi, a se anula Decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi încheierea dată de Judecătoria Iaşi la 23 aprilie 2002 în dosarul nr.1024/2002, executor judecătoresc, precum şi actele de executare emise în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienţii P. A. şi P.G. în contradictoriu cu intimata «B.» SA Iaşi prin lichidatorii SC «P.C.M.C.»SRL şi SC «R.V.A.»SA Bucureşti.
Anulează Decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.8500/2002 şi încheierea dată de Judecătoria Iaşi la 23 aprilie 2002 în dosarul nr.1024/2002 executor judecătoresc, precum şi actele de executare emise în dosarul de executare nr.1024/2002 al Judecătoriei Iaşi.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 22 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3827/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2442/2002. Comercial → |
|---|
