CSJ. Decizia nr. 2442/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2442DOSAR NR.896/2002
Sedinţa publică de la22 aprilie2003
La 1aprilie 2003 s-au luat în examinare recursuriledeclarate
de pârâţii S.C."U.M." S.A. Ploieşti, S.C."U." S.A. Târgovişte şide S.C."F." S.ABucureşti împotriva deciziei nr.1387 din12 noiembrie 2001 a Curţii de ApelBucureşti, Secţia a VI-a Comercială.
Dezbaterileau fostconsemnateîn încheiereacu datade1 aprilie2003 iarpronunţarea decizieis-a amânat la14aprilie 2003,la16 aprilie 2003 şi la22 aprilie2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiuneaînregistrată la 19ianuarie 1996 la TribunalulBucureştisecţia comercialăreclamantaS.C."I. E." S.A.Bucureştia solicitat obligareapârâtelorS.C."U.M."S.A. Ploieşti,S.C."F."S.A.Bucureşti şiS.C."U." S.A. Târgoviştela plata sumelor de: 158.667 S.frs; 1521 USD sauechivalentulîn leiladata plăţii;3.687.658 lei-daunecudobânzileaferentereprezentândcheltuielilede judecată:onorarii avocat, transport,cazare, diurneocazionate de procesul cu firma „S" din Algeria căreiaCurteadeArbitraja CamereideComerţdinParisi-aadmisînparte acţiunea prinsentinţadin27septembrie 1994precumşi lapenalităţi conformLegii nr.76/1992 încuantumde0,15 %.
În esenţă,reclamantamotivează că, încalitate decomisionarăareprezentatlaexterncomitentelepârâtei – furnizoare a echipamentelorpetroliere firmei algeriene „S."prindouăcontractedevânzare -cumpărare, precum şiînprocesulpe carecumpărătoareal-adeclanşatla Curtea de Arbitrajdin Paris.
Dreptul comisionareilareparareaprejudiciului suferiturmareacestuilitigius-anăscutodată cupronunţareasentinţeimenţionate.
Comitentele pârâte, susţinereclamanta,nu auasiguratmijloacelenecesare pentruaducerea laîndeplinireamandatuluiiar din1986când firmaSonatrachaintrodusacţiunea laTribunalulArbitralle-a creditat pe pârâtele comitente cu sumelenecesarefărăaavea o obligaţielegală în acest sens.
Cererea a fost întemeiatăîn dreptpedispoziţiileart.385, 386 şi 405alin.2cod comercial.
La17noiembrie1997 Tribunalul Bucureşti ,secţiacomercială, prin sentinţa nr.4242 a respinsacţiunea reclamanteica fiindîndreptatăîmpotrivauneipersoanefărăcalitateprocesualăpasivă,reţinândlipsarelaţiilorcomercialedintrereclamantă şipârâtă,mandatulnefiinddovedit.
Curtea de Apel BucureştiSecţia comercialăprin Decizia nr.355 din 4martie1998a anulat ca netimbratapelulpromovatde reclamantaS.C."I. E." S.A.
PrinDecizia nr.4421 din3decembrie 1998Curtea Supremăde Justiţie acasathotărâreaCurţiide Apel şia trimis cauzala aceeaşiinstanţă pentrujudecareape fondaapelului reţinândnecitarea apelantei cumenţiuneatimbrării.
RejudecândcauzaCurtea deApelBucureşti – secţiacomercială, prin Decizia nr.1695 din 30 iunie 1999arespins apeluldeclaratconfirmândsoluţiaşi motivareainstanţeide fond.
Recursulpromovatde reclamantăîmpotrivadeciziei Curţii de Apel a fostadmis de CurteaSupremă de Justiţiecare prinDecizia nr.1237din7martie 2000 a casathotărâreaatacată,a admis apelulaceleiaşipărţi şiatrimiscauzalatribunalula cărui sentinţăa desfiinţat-o.
Instanţa de recursareţinutcăîntrepărţi s-auderulatoperaţiuni comerciale de comisionşi drept urmare pârâtele au calitateprocesualăpasivă, întrereclamanta încalitatedecomisionar şipârâte – comitente aplicându-seregulilemandatului.
În aldoileaciclu procesualînfaţainstanţeidefond, la datade 6 iunie 2000reclamanta şi-aprecizat acţiunea solicitândobligareapârâtelor în solidarla platasumeide1.975.740.042 lei reprezentândpretenţiile învalutăcuplata în lei la data de 31 mai 2000,dobânziaferente acestor sumecalculatela data de19ianuarie1996 până ladataplăţii,cheltuielide judecată.
La data de 27 iunie2000 reclamantaîşirestrângeacţiuneaprecizândcă pentrucapătul decerere referitorlaplatadobânziloraferente sumelordatorate va formulaacţiuneseparată,renunţândexpres laacesta în data de 5 septembrie2000.
Princerere separată,înregistrată la24 mai 2000 la acelaşi tribunal,reclamantaa solicitat obligareaaceloraşi pârâte şila plata sumei de40.000 fr.f. reprezentândun soldonorariuavocat francez plătit la20 august1997.
Instanţa de fonda dispusconexarea celor două priciniconformart.164 cod procedură civilă.
O nouă precizarea acţiunii (fila 68dosar fond) îndetaliuse prezintă astfel:
I. 198.666,95 S.frs dincare:a) 172.000 fr.f. onorariuavocat Fr.Perret plătiţi după cum urmează:12.500 – O.P.tlx/21 august 1989;3.000 S.frs -tlx/9 octombrie1989; 10.000 S.frs tlx/25 mai1990; 30.000 S.frs -tlx/11 iunie1992; 6.500 sfrs – tlx/28 aprilie 1993; 70.000Sfrs – tlx/25 noiembrie1994; 40.000 Sfrs – O.P./20 august 1997. b) – 26.666,95 sfrs cheltuieli cazare şidiurnă cuobligaţiiîn Elveţia conformtabeluluidesfăşurărilor;
II. 1.521 $ -cheltuielitransportdelegaţi,decont din17noiembrie1994;
III – 3.687.658 lei reprezentând cheltuielitransport plătiţi înlei din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocatromân.
Sumele solicitate au fostconfirmateprinraportulde expertizăîntocmit de expert A. N.,care actualizatela data de1 noiembrie2000 reprezintă 3.285.153.326 lei,cuantum lacarereclamanta şi-a majorat pretenţiile.
Prin sentinţa nr.1550 din 27 februarie2001, TribunalulBucureştisecţia comercialăa respinsexcepţialipseicalităţii procesuale pasive; a admis cererea principalăşi conexă,obligând pârâtele la plata sumei de 3.285.153.326 lei,contravaloarecheltuieliefectuatepentrujudecarea cauzeicea fostsoluţionatăprin sentinţadin27septembrie1994 de Camerade Comerţ din Paris în contradictor cu firma „S." din Algeria. Pârâteleau fostobligate şi la239.312.871 leicheltuielide judecată.
Instanţade fondarespinsexcepţiaprescripţieidreptuluilaacţiune invocată de cele trei pârâte deoarece, conform art.7 din Decretulnr.167/1958 s-areţinutcă dreptulla acţiunepentru sumeleconstând încheltuielile efectuatede reclamantă cu prilejulprocesului desfăşurat la Pariss-a născut la 27septembrie1994 – data pronunţăriisentinţei arbitraleşi în raport de care cerereaintrodusă la19ianuarie1996 a fostpromovată înlăuntrul termenuluide 3 ani.
Pentrucheltuielilecuprinse în cererea conexă, respectivonorariul pentru avocatulfrancez se motivează că dreptulla acţiunes-anăscut la data plăţii lor: 20 august 1997 şi deci respectiva cerere înregistrată la24 mai2000 s-a introdus în cadrul termenului de 3 ani.
S-au respinsşiexcepţiileinadmisibilităţiicereriireclamanteica urmareaneexecutării sentinţeiarbitraledeoarecepretenţiilereclamantei suntîntemeiatepe contractul de comision conform art.375 alin.3cod comercial precumşiexcepţia lipsei calităţii procesualepasivefaţă defaptul cădezlegareaîndreptasupraacesteiproblemedată prinDeciziaCurţiiSupremede Justiţie nr.1237/7martie2000 esteobligatorie,conform art.315 alin.1 cod procedură civilă, pentru instanţafondului.
Pe fondcereriles-auapreciata fineîntemeiatedeoarece.
1.dezlegareaîndreptdată deinstanţasupremă,obligatorie pentruinstanţa de fond este însensul că întrepărţi s-auderulatoperaţiunicomerciale de comision;
2. reclamanta,înexercitareamandatului săuşi-aîndeplinit obligaţiaşiacontractatpe seamapârâtelor – comitente însă înnumele săucu privire lacele 12instalaţiideforaj;
3. sumele solicitatedereclamantă reprezintă cheltuieli făcute decomisionar cu îndeplinireaînsărcinării primite conform art.405cod comercial, dispoziţiilerelativelacomisionsecompleteazăcudispoziţiilecarereglementeazămandatul comercial iarsuma ce se datoreazămandataruluipentruexecutareamandatului sedetermină, în lipsaconvenţiei , decătrejudecător ,scop în cares-a dispus şi efectuato expertizăcontabilă care a stabilitcuantumul sumeidatorate la 3.258.153.326 lei.
4.apărareapârâtelor în sensul că reclamanta trebuiasă seîndestulezedincomisionul primitpentruexecutareamandatuluia fostînlăturatăcu motivareacă obligaţia de platăacomisionuluiestedistinctăde obligaţia de a restitui cheltuielile făcute de comisionarcu îndeplinireaînsărcinării primite.
5.apărareapârâtelorS.C."U." S.A.şi S.C."U.P"S.A caproducătoarea motoarelor defecte care augeneratlitigiularbitral şisingurarăspunzătoare este S.C."F." S.A. a fostînlăturatăreţinându-se că obiectul operaţiunilorde vânzare l-aconstituitinstalaţiiadeforaj, neputându-sesepara piesele componente.
6. S-aînlăturat,canedovedită,şi susţinereapârâtelor în sensul că încheierea contractelora fostimpusă de stat şiguverncuignorareamăsurilorpropusede pârâtă.
Împotrivasentinţei tribunalului au declaratapel pârâtele, criticaacestora vizândnelegalitatea constând în aplicarea greşităa prevederilorart.7 alin.2din Decretul 167/1958, termenul deprescripţie curgând de la dataefectuării plăţilorşi pentrunetemeinicie,probeleadministratenefiindcorectapreciate.
Curteade Apel Bucureşti – secţiacomercială a respins apeluriledeclarateprinDecizia nr.1387 din12noiembrie2001reţinând că:
-potrivitactelorde la dosar,pe tottimpul desfăşurării procesuluiarbitral internaţional de laGeneva apărarea intereselorapelanteiS.C."F."S.A.au fostasiguratede intimatareclamantă;
-acţiuneareclamanteiarecaobiectrecuperareatuturorcheltuielilorefectuate de aceastacu susţinerea intereselorapelantelorpârâteîn procesul arbitral,cheltuieli dovediteşiverificateprin cele două expertize efectuate în cauză;
-criticile privind faptul că reclamaţiade calitateformulatăde firma algerianăa fost depusădupă expirarea termenului de garanţieşi că a avut locrestituireascrisorii de bună execuţienu se pot reţine întrucât nu formeazăobiectullitigiului.
- termenul de prescripţieîncepesăcurgăde la data de27 septembrie1994 -datapronunţăriisentinţei arbitrale cum corect areţinutinstanţade fond;
- individualizarearăspunderii pentrucantitatea necorespunzătoareacelor 12 instalaţii vândutefirmeialgeriene esteneechivocă ,conformactelorde ladosar.
Împotriva decizieicurţii de apel pârâteleau declarat recurs.
I. Pârâtele S.C."U.M." S.A. Ploieşti şi S.C."U." S.A. Târgovişte critică Deciziapentrumotivelecare urmează:
-aplicareagreşită a prevederilorart.7 alin.1din Decretul 167/1958, raportulde drepts-a născutladata efectuăriiplăţilorşi decipentruplăţileefectuateîn perioada1989 – 1992termenuldeprescripţiede 3 ani eraîmplinitla dataintroducerii acţiunii;
-sarcinaprobei incumbă reclamantului conformart.1169 cod civil iarreclamanta în speţă nu şi-adoveditpretenţiile,nedepunând la dosar contractulde comisionîn formă scrisă.
-greşitaaplicare în speţăa prevederilorart.386 cod comercial care se referălaremuneraţia comisionarului iar nu la prejudiciile suferitede acestacu ocaziaîndepliniriimandatului dinculpa comitentului;
- încălcareaprevederilorart.408cod comercial coroborate cuart.1537cod civil deoarecereclamantanu a susţinutinteresele comitentelorci în bazauneideciziipoliticela nivelul anului1981a susţinutpropriilesaleinterese, contractând noi obligaţiicare fără vreo culpăa comitentelornuauputut firespectate ducând la pierderea procesului cu firma algeriană;
- raportulde expertiză contabilă s-a efectuatîn cauzăcu încălcarea dispoziţiilorart.407 alin.1 cod comercial, experţii neefectuând o verificare riguroasă a evidenţelorfinanciar – contabile şitehnico – comerciale a operaţiunilorcomisionareipe baza documentelor primare ci s-au rezumat laoanalizăsuperficială.Cheltuielile reclamate au făcut parte dincalculul de preţau fostacordate în avansde comitenteşi au fostdedusedin preţulde ofertă care s-aoferitlaextern;
- instanţaaacordat mai multdecât s-a cerutîncălcând principiul disponibilităţii în sensul căreclamantanu şi-amajorat pretenţiile cu suma constatată prinexpertizadispusă din oficiude instanţă în cuantum de 3.285.153.326 lei.
II. PârâtaS.C."F." S.A.criticăDeciziapentrumotivele care urmează:
art.304.9 cod procedură civilă
- interpretarea greşităa dispoziţiilorlegalecu privire lamandat,prticipareareprezentantului său latratativeledesoluţionarea litigiului extern s-a făcut la solicitareaintimatei,fără caaceastasăfi avutunmandatspecial în cauzăaplicându-se art.375 cod comercial alin.1.;
- interpretareagreşităaprevederilor art.1 şi 3 dinDecretul167/1958,în speţă termenul deprescripţiea începutsă curgă de ladataefectuăriiplăţilor.
304.10 cod procedură civilă
-instanţa nu s-apronunţat asupraunor dovezihotărâtoare deoareceimplicareareclamantei în soluţionarealitigiului externnu este de natură să ledemonstreze culpareţinându-se greşitcădinacteleexistente ladosarar rezulta cădefecţiunileconstatates-au datorat defecţiunilor produselorlivrate.
- din actele de ladosarrezultă că deplasareadelegaţilor s-afăcut pentru „tratative tehnicecomerciale" iar nupentrureprezentareapărţii româneîn soluţionarea litigiului cu partenerul extern.
-probeleadministratenu audelimitat sumeleachitate pentrusoluţionarealitigiuluiexternfaţă dealte cheltuielice-i reveneauintimatei reclamante în virtuteaobligaţiilorpe care le aveaca mandatar alfurnizorilorgeneraliinterni.
IntimataS.C."I.E." S.A.a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursuluişimenţinereadecizieiatacateale căreiconsiderente le reitereazăşisusţine.
Dupăînchidereadezbaterilorla termenuldin2 decembrie2002,instanţaa dispusrepunereape rola cauzei pentrua puneîn discuţia părţilor din oficiuconform art.304cod procedură civilă soluţionareapricinii cu încălcarea principiului disponibilităţii,câtpriveşte sumade70.000 fr.e. a cărei plată s-afăcutulteriorpronunţăriisentinţei arbitrale, în decembrie1994 ea nefiindocazionatădeprocesulfinalizatprinaceastă sentinţă astfel cumsemotivează în fapt acţiuneaci dedeclararearecursului împotrivamenţionatei sentinţe pronunţată la27 septembrie1994.
Poziţiarecurentelor faţă deproblema pusăîn discuţiea fostcă sumade 70.000 fr.e. excedecadruluiprocesual fixatde reclamantăîn timpceintimatareclamantăa opinatînsensul căsumaa fostsolicitatăprin acţiuneainţialformulată şi în mod corectinstanţeleauinclus-o însumatotal acordată.
Recursurilesuntîntemeiatepentruconsiderentele care urmează.
Examinândunitar şi sistematiccriticileformulate prin încadrarea lor în motivele prevăzutede art.304cod procedură civilă,Curtea constată.
I. 304.10 cod procedură civilă,instanţa,nu s-apronunţat asupra unuimijlocde apăraresau asupra unor dovezi administrate,care erauhotărâtoare pentrudezlegarea pricinii.
Înconcretizarea acestuimotivde recurs recurenta S.C."F." S.A.,care îl invocă, nu precizează caresuntdovezilehotărâtoare asupracărorainstanţanu s-a pronunţat şi, ca atare,o analiză aplicată asupra caracaterului hotărâtor alacestoraîn contextul probelor administrate nu esteposibilă, critica fiind practic lipsită deobiect.
II. 304.11 cod procedură civilă,cândhotărârease întemeiază pe ogreşealăgravăde fapt,decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Examinareaacestuimotivderecurs se faceîn conformitate cu art.725 alin.4 cod procedură civilă, sentinţa tribunalului fiind pronunţată înaintedeintrarea învigoare a legii noi,art.304 cod procedură civilămodificată.
1.Instanţeleau făcuto corectă apreciere a probeloradministrateşitocmailipsacontractuluidecomision , în formă scrisă , a determinatinstanţade recurs,în primulcicluprocesual, să constate pe bazaprobelorde la dosar că între reclamantă şi pârâtes-au derulatoperaţiunicomercialede comision, aplicându-seregulilemandatului,constatare obligatoriepentruinstanţade trimitere, conform art.315 cod procedură civilă.
Prin urmare critica privindnedepunerealadosara contractuluide comisionîn formă scrisă,cu consecinţăpe plan probator nu poate fi primită,ea fiindîn dezacord cuparcursulprocesual, imperativstabilit prin lege.
2. Expertiza contabilă a fostefectuatăîn cauzăde un specialist, expert contabil pe bazaevidenţelorfinanciar- contabilepe care părţilei le-au pus ladispoziţie iar dacărecurentele susţin căsumele pentrucheltuielile reclamate le-auacordatîn avansaveau obligaţia conformart.208 alin.2cod procedură civilăsă dea expertului oricelămuririîn legătură cuobiectullucrăriiiar potrivitart.212 alin.2cod procedurăcivilă aveauposibilitateasă ceară întregirea expertizei sau,motivat,o expertiză contrarie aşa încât nici aceastăcritică nu poate fiprimită.
3. Din actelede la dosar rezultă fără echivoc că deplasarea delegaţilors-a făcutpentrureprezentareapărţii române însoluţionarea litigiului cu partenerul extern. Astfel,la datade12mai1993 recurenta „U.P."S.A.comunicareclamantei că „vă revineîn totalitatesarcinade a ne apăra intereseleîn litigiile internaţionale,conformcontractuluidecomision" (fila 180 fond), iarrecurenta „U." S.A. îi comunică la2 noiembrie1994următoarele: „analizândstadiulactual al litigiului îşi menţine acelaşi punct de vedere exprimat încorespondenţaanterioară fiind de acord ca „I. E." S.A.în calitate de comisionar să ne reprezinte în continuareinteresele în litigiulcu" S" (fila183 fond).
Încontextulacestor declaraţii nu se mai poateafirma,decât fără temei că, reclamanta comisionară nu a susţinutintereselecomitentelorcipropriilor sale interese în bazaunei deciziipolitice la nivelul anul 1981, nefiind aşadar încălcate prevederile art.408 cod comercial coroborate cuart.1537 cod civil.
III. 304 pct.6, dacă instanţaaacordatmai multdecât s-a cerut,ori ceea cenu s-a cerut.
1) Criticarecurentelor în sensulcăinstanţa, cu încălcarea principiului disponibilităţii a acordat reclamantei suma constatatăprin raportuldeexpertiză în cuantum de3.285.153.326 leifără ca aceasta să-şi fi majoratpretenţiile este neîntemeiată deoarece reclamantaprinconcluziilescrisedepuse ladosar (fila 245 dosar fond) şi-a majoratpretenţiile cusumace reprezintă actualizareasumei de 1.975.740.042 lei.
2. Cât priveşte problemadacă sumade70.000 fr.e. plătită dereclamantă în decembrie 1994avocatului francez pentru recurs împotrivasentinţeitribunaluluiarbitral din 24 septembrie1994 excede sau nucadrului procesual fixatde reclamantăca fiindcheltuieli ocazionatecu procesul arbitral finalizat prin sentinţa amintită,menţionatăca reper în dispozitivulsentinţei tribunalului,Curtea constată,faţădeprecizărileintimateică aceasta formează obiectul acţiunii.
Prinurmare delimitareaîn timpa cheltuielilor ocazionate în litigiul cu firma" S." nuo constituie pronunţareasentinţei arbitrale din 27 septembrie 1994 aceasta fiind,deci, greşit menţionată în dispozitivul sentinţei tribunalului confirmat prin Decizia atacată cu recurs, cheltuielile solicitate dereclamantă excedând acesteia.
Clarificarea estenecesarădeoareceîn situaţiadatănu maisubzistănicitemeiulavut învederedeinstanţe pentru stabilireacursuluiprescripţiei extinctive.
IV. 304.9,cândhotărârea pronunţatăestelipsită de temei legal ori a fostdată cuîncălcareasau aplicareagreşităa legii.
1.Instanţeleau dato interpretarecorectădispoziţiilorrelative lamandat,aplicabil în speţă fiindart.375 alin.3 care prevede cămandatul pentruo anumeafacerecuprindeîmputernicireşi pentrutoate actelenecesare executării lui, chiar cândnu ar fianumearătateiar nuart.375 alin.1 cod comercialcum greşitsusţinerecurenta„F." S.A.
2. Corect au fost interpetate şiprevederileart.386 cod comercialcarese referă la „suma ce se datoreştemandatarului"iarnu laremuneraţia sa,cum susţin recurentele,o atare distincţie operând art.387 cod comercial.
3. Critica privindcursul prescripţieieste întemeiată. Termenul de prescripţie, de 3 ani, conform art.3 din Decretul 167/1958 curge de la data efectuării plăţilor iar nu de la datapronunţării sentinţei arbitrale, 27 septembrie1994, care, pentruargumentele sus arătate nici nu poate constitui un reper.
Scadenţa obligaţieide plată,dată de la carese calculează termenul deprescripţiei conformart.7 dinDecretul167/1958, estestabilităîn acestcaz de art.1550 cod civil care prevedecă „mandantultrebuiesăplăteascămandatarului dobândasumeloranticipate socotită din ziuaplăţilor probate".
Prin urmare,dreptul la acţiuneapentrusumelecheltuiteînperioadaseptembrie1989 –1992în cuantum de1.456.503.823 leieste prescris, acţiuneafiindînregistrată lainstanţala19 ianuarie1996.
Aşa fiind Curteavaadmiterecursuriledeclarate, vacasaDeciziaatacată şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul căva stabili obligaţiade paltăa pârâtelor la sumade 1.828.649.503 lei în loc de 3.285.153.326 lei cu titlu de despăgubiri şi va respinge caprescrisă cererea pentrudiferenţapretenţiilorformulate.
În bazaart.274 cod procedură civilăva reducecuantumulcheltuielilor de judecatăla careau fostobligaterecurentelela sumade 119.656.436 leiiar intimatareclamantă va fi obligată la87.566.532 lei cheltuielide judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele S.C."U.M." S.A. Ploieşti, S.C."U." S.A. Târgovişte şide S.C."F." S.ABucureşti împotriva deciziei nr.1387 din12 noiembrie 2001 a Curţii de ApelBucureşti, casează Decizia atacată, admite apeluriledeclarate de aceleaşi părţi împotrivasentinţei nr.1550 din 27februarie2001aTribunalului Bucureşti,schimbăîn partesentinţaapelatăîn sensul căstabileşteobligaţia de platăapârâtelor lasumade1.828.649.503 lei înloc de3.285.153.153 lei,cutitlu de despăgubirişirespinge caprescrisăcererea pentrudiferenţapretenţiilor formulate.
Reducecuantumulcheltuielilorde judecată lasumade119.656.436 lei.
Menţine restuldispoziţiilorsentinţei.
ObligăintimataS.C."I.E." S.A.Bucureştila87.596.532 lei cheltuielide judecatăîn recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2440/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 246/2002. Comercial → |
|---|
