CSJ. Decizia nr. 2695/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2695DOSAR NR.1076/2002
Sedinţa publică de la21 mai2003
......
S-aluatînexaminarerecursuldeclaratdereclamantaSC„E." SA – Sucursala de Distribuţie Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureşîmpotriva deciziei nr.486/Adin 03 decembrie2001 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat şi motivat, după care, Curtea constată pricina în stare de judecată şi o reţine în fond spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „E." SA Bucureşti – Sucursala de Distribuţie Tg.Mureş l-a chemat în judecată pe V. I. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 37.778.501 lei reprezentând contravaloare energie electrică şi majorări de întârziere.
Tribunalul Mureş prin sentinţa nr.1118 din 8 septembrie 2000 a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 37.678.501 lei contravaloare energie electrică şi majorări de întârziere cu motivarea că pârâtul este semnatarul contractului în numele consumatorului şi că facturile emise pentru consumul din perioada 26 februarie – 31 august 1999 nu au fost achitate la scadenţă.
În conformitate cu art.4 din contract şi cu Regulamentul aprobat prin HG nr.36/1993, pârâtul a fost obligat şi la plata majorărilor de întârziere.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei de fond a fost admis prin Decizia nr.486 din 3 decembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Tg.Mureş.
Curtea a apreciat că sunt întemeiate criticile referitoare la cuantumul majorărilor şi a stabilit că pentru cele trei facturi în valoare de 32.022.137 lei majorarea de tarif trebuie limitată la 30 de zile de la data scadenţei întrucât reclamanta se află şi ea în culpă pentru neîntreruperea furnizării energiei electrice conform art.94 alin.2 din HG nr.336/1993.
Restul pretenţiilor reclamantei reprezentând 5.656.364 lei preţ şi 0,2% majorări ce depăşesc intervalul de peste 20 de zile au fost respinse.
Împotriva deciziei pronunţatăîn apel a declarat recurs, reclamanta SC „E" SA – Sucursala de Distribuţie Transilvania Sud.
Recurenta a criticat Decizia pronunţată în apel, pentruurmătoarele motive:
- La judecata în apel, cu încălcarea prevederilor art.98 Cod procedură civilă, intimatul a invocat faptul că nu a fost legal citat deşi acesta a semnat dovada de primire care este din 11 august 2000.
- Comunicarea sentinţei de fond a fost făcută prin afişare la uşa instanţei întrucât intimatul nu şi-a indicat domiciliul sau schimbarea acestuia, iar termenul de 15 zile pentru declararea apelului nu a fost respectat.
- S-a reţinut greşit că după neachitarea primei facturi, reclamanta nu a procedat la sistarea funizării energiei electrice.
- Greşit nu i-au fost acordate majorările de 0,2% pe zi de întârziere începând cu ziua a 6-a de la scadenţă şi până la achitare aşa cum prevede Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.
- La factura nr.1111825/1999 în valoare de 5.656.364 lei, greşit nu i s-a acordat suma solicitată împreună cu majorările de întârziere aferente deşi aceasta s-a emis conform contractului de furnizare şi actului adiţional nr.2/4 ianuarie 1999.
- Clauzele contractuale nu şi-au încetat valabilitatea chiar dacă HG nr.236/1993 a fost abrogată prin HG nr.170/18 martie 1999 prin care s-a stipulat expres prin art.1 alin.2: „contractele de furnizare a energiei electrice încheiate în baza Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin HG nr.236/1993 rămân valabile până la semnarea noilor contracte".
Faţă de aceste critici recurenta a susţinut că în mod greşit i-a fost acordată doar suma de 32.022.135 lei şi nu întreaga sumă solicitată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în recurs privesc deducerea sumei de 5.656.364 lei din suma pretinsă şi acordată de instanţa de fond.
Această sumă priveşte factura nr.1111825/31 august 1999 emisă pentru o perioadă de consum care a început cu 1 iulie 1999 precum şi majorările de tarifde 0,20%.
Din examinarea contractului de furnizare nr.372/1997, rezultă că acesta s-a încheiat pe o perioadă determinată, pentru întregul bloc de locuinţe şi că termenul iniţial stipulat care era 31 decembrie 1997 a fost prelungit conform actului adiţional nr.2/4 ianuarie 1999 până la 1iulie 1999.
Întrucât factura nr.1111825/1999 priveşte o dată ulterioară valabilităţii contractului astfel cuma fost prelungit, corect instanţa de apel a apreciat că această sumă nu este datorată şi, ca urmare, nici majorările de tarif de 0,20% nu pot fi pretinse.
Potrivit HG nr.170/1999 prin care s-au abrogat prevederile HG nr.236/1993, relaţiile contractuale dintre părţi urmau să se stabilească prin contracte cadru aprobate de Autoritatea Naţională de Reglementare a Domeniului Energiei.
Prin urmare recurenta avea obligaţia să perfecteze raporturile juridice cu intimatul şi pentru perioada următoare datei de 1 iulie 1999.
În sprijinul acestui argument privind continuitatea în furnizarea energiei electrice după data de 1 iulie 1999 vine şi actul adiţional aflat la fila 10 din dosarul de fond potrivit căruia, se prelungeşte valabilitatea contractului până la 30 iunie 1999. În acelaşi act adiţional s-a stipulat expres că furnizarea energiei electrice se va întrerupe la data de 1 iulie 1999.
Aşadar în lipsa convenţiei pentru furnizarea energiei electrice după data de 1 iulie 1999, nu există suport contractual pentru facturarea şi încasarea tarifului, sau a majorărilor de întârziere.
Pentru a beneficia de continuitatea relaţiilor contractuale până la încheierea noului contract, conform HG nr.170/1999, era necesar ca aceste relaţii să nu fi încetat aşa cum rezultă expres din înscrisul menţionat (fila 10 fond).
Prin urmare această critică este nefondată.
Şi critica privind neîndeplinirea actelor procedurale cu intimatul va fi respinsă întrucât la data soluţionării apelului, pârâtele au fostprezente în instanţă, aşa încât potrivit art.89(2) Cod procedură civilă înfăţişarea părţii acoperă orice viciu de procedură..
Potrivit dovezii aflată la fila 20 fond, procedura a fost îndeplinită cu pârâtul intimat şi la judecata în primă instanţă.
Critica privind neexaminarea excepţiei tardivităţii apelului va fi respinsă întrucât instanţa de apel, după verificarea actului de identitate al pârâtului (fila 36 apel) a stabilit că apelul a fostdeclarat în termen.
În fine, problema modului de determinare a majorărilor de întârziere la factura nr.1111825, nu necesită examinare pentru motivele deja expuse, iar pentru celelalte facturi nu există interes să se examineze clauza contractuală câtă vreme intimatul nu a contestat calculul şi nu a promovat recurs aşa încât şi critica referitoare la perioada ce se ia în calcul pentru majorările de întârziere va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursulformulatde reclamanta SC„E." SA – Sucursala de Distribuţie Transilvania Sud E.D.F.E.E. Târgu Mureşîmpotriva deciziei nr.486/Adin 03 decembrie2001 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 mai2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2756/2002. Comercial → |
|---|
