ICCJ. Decizia nr. 340/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.340
Dosar nr.62/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiune reclamantul FONDUL PROPRIETĂŢII DE STAT a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAŢIA S.D. P.A.S. Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 102.000.000 lei reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare a investiţiilor pentru anii 1998 – 1999, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.106 din 12 martie 1998.
Prin sentinţa civilă nr.74/C din 14 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul 7108/2000 s-a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din certificatul intitulat proces-verbal nr.1100 din 5 mai 2000, rezultă că s-ar fi realizat investiţiiîn valoare de 2.168.376.174 lei în 1999 şi 461.820.110 lei în anul 1998, însă acesta nu a fost emis în condiţiileart.7.10 din contract şi nici nu este însoţit de acte doveditoare.
Sentinţa instanţei de fond a fost schimbată de curtea de apel, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ŞI ADMINISTRAREA PARTICIPAŢIILOR STATULUI Bucureşti fost F.P.S. cu motivarea că investiţia a fost chiar depăşită prin reinvestirea profitului.
Împotriva deciziei nr.896 din 26 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ŞI ADMINISTRAREA PARTICIPAŢIILOR STATULUI a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât deşi clauza nr.7.8 din contract nu a fost respectată de pârâtă, care a trimis cu mare întârziere certificatul cenzorilor nedatat, neştampilat şi neînregistrat şi nu s-a putut verifica dacă intimata a efectuat investiţiile, instanţa cu uşurinţă fără a examina susţinerile sale, a respins acţiunea formulată.
Se mai susţine că, chitanţele privind majorarea capitalului social sunt emise pe numele unor persoane fizice, fără a menţiona ce reprezintă aport în numele asociaţiei.
Se mai susţine că părţile au introdus clauza nr.9 din contract numai pentru cazuri de forţă majoră.
În final, se solicită obligarea pârâtei la plata penalităţilor în sumă de 102.000.000 lei.
Recursul s-a motivat pe disp.art.304 pct.9 C. proc. civ.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă:
Raporturile dintre părţi s-au desfăşurat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.116 din12 martie 1998, prin care pârâta intimată s-a obligat faţă de reclamanta recurentă să realizeze investiţii la firma ale cărei acţiuni le-a cumpărat.
Conform clauzei 7.8 din acelaşi contract pentru anul 1998 intimata a investit suma de 982.175.000 lei .
Din dividendele cuvenite pentru anul 1998, acţionarii salariaţi au depus la casieria societăţii un aport la majorarea capitalului social, sumele pentru care s-au obligat în cererile de cumpărare a acţiunilor. Suma de 982.175.000 lei a fost folosită de societate pentru realizare de investiţii şi a fost dovedită cu chitanţele de depunere, registrele de casă şi notele contabile din 31 decembrie 1999 şi care reprezintă realizarea investiţiei pentru anul 1998 cu 1999.
Cum suma ce reprezintă aportul social a fost depusă din dividendele pe anul 1998 pe care societateanu le-a putut achita din lipsa disponibilităţilor, corect instanţa de apel nu a reţinut culpa asociaţiei salariaţilor pentru înregistrarea cu întârziere în anul 1999 a majorării capitalului social, contribuţia realizându-se chiar la data când s-au primit dividendele.
În raport de dovezile efectuate rezultă că obligaţia de efectuare a investiţiei în sumă de 520.000.000 lei pe o perioadă de 4 ani, începând cu anul 1998 a fost nu numai acoperită ci şi depăşită, situaţie faţă de care recurenta reclamantă nu este îndreptăţită să pretindă penalităţi.
Susţinerea recurentei că a fost în imposibilitate de a verifica efectuarea investiţiilor, deoarece a primit certificatul de cenzori după transmiterea notificării, urmează a fi înlăturată. Notificarea 1/8576 depusă la dosar datează 9 august 2000 şi nu 9 iunie 2000, iar certificatul de cenzori a fost trimis cu adresa 1254/13 iulie 2000.
Astfel fiind, în raport de considerentele arătate, recursul fiind nefondat a fost respins conform art.312 pct.1 C. proc. civ., Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ŞI ADMINISTRAREA PARTICIPAŢIILOR STATULUI Bucureşti,împotriva deciziei nr.986 din 26 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi29 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 314/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 382/2002. Comercial → |
|---|
