CSJ. Decizia nr. 382/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 382.
Dosar nr.530/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2752 din 6 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti secţia comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele C.N. T.E.E. T. S.A. Bucureşti, S.C. P.E.E. H. S.A. Bucureşti, S.C. D.F.E.E. S.A. Bucureşti şi chemata în garanţie S.C. E. S.A. Bucureşti precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. T. S.A.
S-a reţinut că prin acţiunea precizată la data de 27 octombrie 2000 reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.238.155.284 lei reprezentând penalităţi de întârziere stabilite conform art. 12 din contractul de asociere nr. 1351/1993 încheiat între R.A.I.A.L. I. S.A. (actuala Direcţie de Investiţii din cadrul P.M.B.) şi R.E.N.E.L. (actuala C.O.N.E.L.) pentru perioada 31 decembrie 1997 (termenul de finalizare a construcţiei, obiect al asocierii) şi 13 martie 1998 (data rezilierii contractului).
Faţă de împrejurarea că prin adresa nr. 8311 din 13 decembrie 1993 reclamanta a modificat unilateral contractul de asociere, comunicând pârâtelor că renunţă la execuţia celui de-al treilea tronson al blocului întrucât conform noului plan urbanistic de detaliu avizat de comisia tehnică de urbanism, P.M.B. în 15 iunie 1993 se impune reproiectarea acestuia şi faţă de faptul că prin actul adiţional nr. 1 din 19 iunie 1996 s-a modificat termenul de finalizare a construcţiei la 17 zile de la data aprobării noului proiect pentru blocul F 5 dar nu mai târziu de 31 decembrie 1997, obligaţia de întocmire a noului proiect nefiind în sarcina pârâtelor, s-a apreciat de instanţa de fond că acţiunea este neîntemeiată, calculul penalităţilor fiind şi el eronat în raport de art. 12 alin. (2) din contract.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel.
Prin Decizia nr. 1500 din 26 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat, înlăturând criticile formulate privind greşita apreciere a probelor, reţinerea eronată a modificării unilaterale a contractului şi a calculului penalităţilor în baza următoarelor considerente:
- prin adresa nr. 8311 din 13 decembrie 1993 reclamanta anunţând pârâta despre modificarea proiectului iniţial, fără a-i comunica modificarea proiectului de execuţie a Blocului F 5, a modificat unilateral contractul de asociere.
- prin actul adiţional nr. 1 din 19 iunie 1996 termenul pentru finalizarea construcţiei a fost stabilit la 17 zile de la data aprobării noului proiect pentru blocul F 5, dar nu intimatele aveau obligaţia întocmirii noului proiect;
- apelanta a calculat penalităţile cu încălcarea art. 969 C. civ., aplicând procentul convenit la suma datorată reactualizată deşi în contractul de asociere nu există nici o clauză în acest sens.
Reclamanta Primăria Municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând modificarea în tot a acesteia iar pe fond admiterea acţiunii precizată, invocând în esenţă:
1) interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) întrucât prin adresa 464 din 20 ianuarie 1998 R.E.N.E.L. şi-a arătat disponibilitatea finalizării numai a două tronsoane fiind de acord cu încheierea unui act adiţional;
2) aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece în raport de prevederile art. 1084 C. civ. calculul penalităţilor la suma reactualizată prezentat de reclamantă era corect.
Intimata E. S.A. a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei ca legală şi temeinică, contractul de asociere fiind modificat unilateral de către reclamantă conform probelor de la dosar.
Recursul nu este fondat.
1) art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Trebuie mai întâi precizat ca obiectul cererii de chemare în judecată îl formează obligarea intimatelor la plata de penalităţi în baza art. 12 din contractul de asociere încheiat în 1993 între fosta I. R.A. şi fostul R.E.N.E.L. R.A., părţile din proces fiind succesoarele acestora.
Ca temei al penalităţilor s-a invocat de către reclamantă culpa pârâtelor în neexecutarea obligaţiei contractuale de finalizare a execuţiei construcţiei obiect al asocierii, până la data de 31 decembrie 1997.
Se observă însă că potrivit art. 1 din actul adiţional nr. 1/1996 termenul convenit pentru execuţie este de 17 luni dar „de la data aprobării noului proiect pentru blocul F 5" or, cum corect au constatat instanţele lucrările de proiectare nu erau în sarcina intimatelor - pârâte, situaţie în care nu poate fi angajată răspunderea lor sub forma penalităţilor.
2. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modul de calcul al penalităţilor fiind intrinsec cererii de obligare la plata penalităţilor, el ar fi fost actual şi deci susceptibil de analiză doar în situaţia în care s-ar fi angajat răspunderea pârâtelor pentru penalităţi, or în cazul de faţă s-a apreciat că ea nu subzistă.
3. Aşa fiind, pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar împotriva deciziei nr. 1500 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 402/2002. Comercial → |
|---|
