CSJ. Decizia nr. 3868/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3868
Dosar nr. 2510/2002
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1736 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Constanţa a fost admisă în parte acţiunea A.P.A.P.S. Bucureşti iar pârâta A.C.P., Jupiter, Mangalia din Judeţul Constanţa a fost obligată la plata sumei de 130.826.028 lei penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiilor stipulate în contractul nr. 718 din 27 iunie 1996, pct. 7.3.1 alin. (2).
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 489/COM din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Instanţa de recurs a reţinut că prevederile contractuale au fost corect interpretate de instanţa de fond în sensul că pârâta, în calitate de cumpărătoare, nu-şi putea manifesta intenţia de a cumpăra de la reclamantă, vânzătoare, acţiunile aferente valorii terenului pentru care societatea comercială a obţinut ulterior titlu de proprietate, decât în momentul în care aceste acţiuni existau şi se aflau în proprietatea vânzătoarei.
Aşadar, momentul la care s-a născut obligaţia pârâtei de a încheia act adiţional pentru respectivele acţiuni şi deci momentul de la care au început să curgă penalităţile ce formează obiectul litigiului, a fost reţinut de instanţe ca fiind data de 11 iulie 2000, data publicării în Monitorul Oficial a actului adiţional de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, ele curgând până la 29 noiembrie 2000, dată la care pârâta a încheiat actul adiţional la contractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat în 1996 cu reclamanta.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătoreşti, solicitând casarea lor pentru încălcarea esenţială a legii şi soluţionarea greşită a cauzei pe fond, invocându-se şi vădita lor netemeinicie.
În esenţă, s-a susţinut în motivarea recursului în anulare interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 977 C. civ. cât şi a celor convenite de părţi la pct. 7.3.1. din contract, aşa încât momentul corect din care au început să curgă penalităţile de întârziere era data de 29 martie 1997, dată de la care s-au scurs cele 15 zile de la momentul la care S.C. C. S.A. Jupiter, Mangalia a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului şi nu cel reţinut de instanţe.
Intimata pârâtă asociaţia C. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în anulare, iar intimata – reclamantă a depus la 22 mai 2003 „precizări" prin care a învederat că urmare OG nr. 40/2002 de modificare şi completare a OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, litigiul a rămas fără obiect prin voinţa legiuitorului exprimată în dispoziţiile art. 281 alin. (1) şi (2).
La 7 octombrie 2003 prin adresa nr. 2091/C/15510/2002 din 6 octombrie 2002, adresă înregistrată la instanţă sub nr. 24.629, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi-a retras recursul în anulare, motivând această retragere pe dispoziţiile art. 281 din OG nr. 40/2003 potrivit cărora „pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, clauzele contractuale referitoare la obligaţia cumpărătorilor de a solicita/încheia într-un anumit termen acte adiţionale la contractele având ca obiect vânzarea – cumpărarea acţiunilor suplimentare, inclusiv obligaţia cumpărătorului de a majora preţul contractual cu valoarea terenurilor pentru care societatea a obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate şi sancţiunile aferente, rămân fără obiect".
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că „în mod corespunzător, notificările transmise cumpărătorilor, având ca obiect plata penalităţilor, precum şi litigiile iniţiale ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute la alin. (1), rămân fără obiect".
Având în vedere cele învederate în adresa amintită, curtea va lua act de retragerea recursului în anulare în conformitate cu dispoziţiile art. 3304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 1736 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Constanţa şi a deciziei nr. 489 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2377/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3907/2002. Comercial → |
|---|
