CSJ. Decizia nr. 395/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 395.
Dosar nr. 788/2002
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 martie 1999, reclamanta S.C. J.L. SRL Elveţia, cu sediul ales în Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.T. SRL Bucureşti, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe aceasta să-i plătească sumade 39.761 USD sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul în vigoare din ziua plăţii, cu dobânda de 6% pe an, calculată începând cu data emiterii facturilor şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat cu un număr de 14 facturi, marfă (carne pasăre) şi că fiecărei facturi îi corespundea un conosament, în care a fost indicată ca beneficiară pârâta şi cu toate acestea, din total marfă livrată în sumă de 248.503 USD, a fost achitată numai suma de 208.503 USD, rămânând neplătită diferenţa de 39.761 USD, pentru recuperarea căreia a introdus acţiunea de faţă cu obiectul expus.
Prin sentinţa nr. 533 din 26 ianuarie 2001 (dosar nr. 378/2000) pronunţată în fond după desfiinţare, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea ca nefondată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta S.C. J.L. SRL, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe, au reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă contravaloarea mărfii livrate, şi că nu s-au depus în dovedirea pretenţiilor facturii acceptate la plată de pârâtă, conform art. 46 C. com.
De asemenea s-a mai reţinut că în apel nu s-au produs probe noi şi că reclamanta nu cunoaşte preţul real al mărfii, aceasta în afara faptului că prin acţiunea introductivă a precizat că preţul total al mărfii livrate a fost de 208.503 USD, pentru ca în apel, să arate că s-a achitat cu acest titlu suma de 208.742 USD, situaţie faţă de care s-a apreciat că cererea reclamantei este nefondată.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs reclamanta S.C. J.L. SRL, invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine pricinii, în sensul că din moment ce pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, este evident că reclamanta nu putea face dovada potrivit art. 46 C. com., acceptării lor la plată.
De asemenea se mai susţine că în mod nejustificat instanţa a reţinut că în apel nu s-au produs probe noi, deşi în această cale de atac s-au depus două transferuri bancare, în valoare totală de 64.465,75 USD, care dovedesc că, în realitate pârâta a primit integral marfa care a fost inclusă în cele 14 facturi, şi care a fost livrată cu cele 14 conosamente (fiecărei facturi corespunzându-i un conosament) în care, a fost indicată ca beneficiar pârâta, împrejurare care exclude ipoteza primirii diferenţei de marfă de către un alt beneficiar, astfel că în raport de toate cele arătate, rezultă, potrivit probelor de la dosar că pârâta a primit marfă în valoare de 208.742 USD, din care a achitat numai suma de 64.465,75 USD.
Chiar dacă diferenţa dintre cele două sume 208.742 USD (contravaloare marfă livrată) şi 64.465 USD (sumă achitată) este superioară pretenţiilor formulate prin acţiune (39.761 USD) această situaţie, arată reclamanta în continuare, ar mai putea fi remediată faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în calea de atac a apelului, potrivit cărora în apel nu se pot formula cereri noi, aşa încât, reclamanta solicită pe fond, obligarea pârâtei numai la plata sumei de 39.761 USD, care a format obiectul cererii introductive.
Or, instanţa de apel, confirmând soluţia de respingere a acţiunii, a dat o hotărâre greşită mai ales sub aspectul că nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare (motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.) invocat de reclamantă, constând în faptul că pârâta nu a contestat niciodată primirea în totalitate a mărfii livrate, ceea ce duce la concluzia că achitarea numai parţială a daunelor, fără manifestarea unui refuz de plată expres, este nejustificată.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii cu obligarea pârâtei la plata sumei de 39.761 USD în echivalent lei la data plăţii.
Recursul reclamantei este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că reclamanta S.C. J.L. SRL, a livrat pârâtei S.C. G.T. SRL, marfă (carne pasăre) în valoare totală de 208.742 USD, din care a fost achitată numai suma de 64.465 USD.
Or, în condiţiile în care, în cele 14 facturi şi conosamentele corespunzătoare, pârâta a figurat ca beneficiară a mărfii, iar o parte din contravaloarea acesteia a fost şi achitată (64.465 USD) este exclus ca diferenţa de marfă în valoare de 144.277 USD (din care se solicită numai suma de 39.761 USD) să nu fi fost primită de pârâtă, din moment ce atât marfa a cărei contravaloare a fost achitată cât şi cea pretins neprimită a fost livrată în baza unor documente (facturi şi conosamente) întocmite identic, ceea ce presupunea în sarcina pârâtei pentru ipoteza că în pofida probelor de la dosar, totuşi o parte din marfă nu a fost primită, să manifeste un refuz de plată expres şi nu să procedeze la neachitarea facturilor fără nici o explicaţie.
În acest context, este evident că apărarea pârâtei în sensul că actele (cu referire specială la conosamente) în baza cărora s-a făcut livrarea, nu sunt de natură să probeze că marfa a fost şi primită în totalitate, este pur formală întrucât în tot cursul procesului, beneficiara pârâtei nu a afirmat expres că nu ar fi primit o parte din marfă, ci numai că nu ar exista dovezi care să ateste că marfa livrată a fost recepţionată în integralitatea sa.
De altfel, din probele dosarului, respectiv din interogatoriul propus de pârâtă reclamantei rezultă fără nici un dubiu că în realitate neachitarea în totalitate a sumelor facturate nu s-a datorat neprimirii mărfii în totalitate, ci unor aprecieri unilaterale ale pârâtei, cu privire la calitatea mărfii care nu ar fi corespuns în opinia sa preţului facturat (întrebarea 5) sau unor modificări genetice ale mărfii (întrebarea 6) sau chiar unei diferenţe în minus a mărfii nete rezultată în urma decongelării acesteia (întrebarea 7).
Ca atare, numai printr-o apreciere eronată a probelor de la dosar, instanţele au respins şi respectiv menţinut soluţia de respingere a acţiunii, cu motivarea că reclamanta nu a prezentat pentru dovedirea pretenţiilor sale facturi acceptate la plată, conform art. 46 C. com., deoarece este evident că în cauză nu se puteau produce astfel de dovezi, în condiţiile în care probele dosarului demonstrează fără nici o îndoială că pârâta a acţionat contrar dispoziţiilor art. 970 C. civ., din moment ce deşi a primit integral marfa, totuşi a continuat să persiste în neachitarea parţială a facturilor fără a manifesta, aşa cum era datoare, un refuz de plată expres prin care să încunoştiinţeze pe furnizor în legătură cu motivul real al neîndeplinirii obligaţiei de plată, pretinse lipsuri cantitative şi calitative ale mărfii) care în nici un caz nu poate fi luat în consideraţie, în contextul în care nici o probă de la dosar nu confirmă existenţa unei împrejurări care să justifice neachitarea parţială a facturilor emise de reclamantă.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul reclamantei, a se modifica Decizia atacată, a se admite apelul aceleiaşi părţi şi a se schimba în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că admite în parte acţiunea introdusă de reclamanta S.C. J.L. SRL împotriva pârâtei S.C. G.T. SRL, care va fi obligată să plătească reclamantei suma de 39.761 USD, în echivalent lei la data plăţii.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata pârâtă urmează a fi obligată să plătească recurentei reclamante suma de 24.684.168 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. J.L. SRL Elveţia cu sediul ales în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1391 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei nr. 533 din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti pe care o schimbă şi admite acţiunea reclamantei S.C. J.L. SRL, obligând pârâta S.C. G.T. SRL Bucureşti la plata sumei de 39.761 USD, la cursul de schimb din ziua plăţii şi la 24.684.168 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3943/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 396/2002. Comercial → |
|---|
