CSJ. Decizia nr. 457/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 457Dosar nr. 2825/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5035 pronunţată la data de 12 iulie 2002 de Curtea Supremă de Justiţie s-a admis contestaţia în anulare formulată de S.C. C. S.A. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 1887 din 14 martie 2002 pronunţată de aceeaşi Curte.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea motivând că dezlegarea dată prin Decizia din 14 martie 2002 a fost rezultatul unei greşeli materiale.
S-a mai reţinut că în cauză nu a fost făcută dovada existenţei juridice a societăţii N.H.A. şi nici a formei de organizare a acesteia.
La dosar a fost depus spre examinare de către contestatoarea S.C.C., contractul de cesiune de creanţă şi de drepturi litigioase încheiat între S.C. H.R. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L.
Din analiza contestaţiei în anulare, Curtea a mai reţinut că prin Decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la raporturile juridice dintre cedent şi cesionar.
A mai reţinut instanţa supremă că cesiunea de creanţă din 10 ianuarie 2002 a fost realizată pe durata procesului la Curtea Supremă şi ar fi trebuit să privească în mod firesc cauza ce făcea obiectul dosarului de recurs înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie sub nr. 1071/2001.
S-a apreciat în raport de aceste considerente că sunt întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ. şi, ca urmare, s-a anulat Decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie dispunându-se rejudecarea recursului.
Împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie S.C. N.H.A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că Instanţa Supremă a fost în eroare când a reţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra calităţii societăţii N.H.A., că cesiunea nu s-a realizat pe parcursul procesului la Curtea Supremă şi, în fine, că instanţa confundă date materiale importante cum ar fi faptul că cesiunea priveşte dreptul material pentru care s-a emis titlul executoriu.
Aceste motive au fost încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ.
Ultimul motiv invocat priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, motiv prevăzut de art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
În raport de motivele invocate, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei motivând că aceasta nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat Decizia nr. 1887 din 14 septembrie a Curţii Supreme care a fost anulată prin Decizia nr. 5035 din 12 iulie 2002 a aceleiaşi Curţi ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare formulată de S.C. C. S.A.
Intimata consideră că, pe fond, cererea este neîntemeiată întrucât criticile evocate de contestatoare ar putea să fie examinate cu ocazia rejudecării recursului dispusă prin Decizia atacată prin care s-a reţinut omisiunea de a se analiza motivul de recurs care privea cesiunea creanţei.
Prezenta contestaţie în anulare este lipsită de interes a mai susţinut intimata întrucât după admiterea contestaţiei în anulare a S.C. C. s-a anulat Decizia pronunţată în recurs iar în rejudecare contestatoarea îşi poate face apărările în faţa instanţei de recurs.
A mai susţinut intimata că cererea contestatoarei de a fi introdusă în cauză S.C.N. S.A. şi H. ROMÂNIA S.A. demonstrează tocmai temeinicia deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
1. Contestaţie în anulare este cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti care au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale vizate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare, hotărârile irevocabile pentru motivele prevăzute la pct. 1.2 şi alin. (2) numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.].
Contestatoarea a invocat ambele temeiuri, dar în realitate din argumentarea motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. teza întâi, aduce critici modului în care a fost soluţionată contestaţia în anulare care a fost formulată de S.C. C. S.A. împotriva deciziei 1887/2002 a Curţii Supreme de Justiţie care a fost deja anulată prin Decizia nr. 5035/2002 de instanţa supremă, decizie care este irevocabilă.
Contestatoarea a susţinut că instanţa a omis sau a confundat date materiale importante, cu alte cuvinte, critică soluţia pronunţată prin Decizia amintită, deşi aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unei căi extraordinare de atac irevocabilă.
Aşadar, pentru contestaţia în anulare pe care literatura juridică o numeşte specială, legea prevede o singură condiţie de admisibilitate, referitoare la obiectul acesteia, şi anume, să se atace, pe această cale, o hotărâre pronunţată în recurs. Cu alte cuvinte art. 318 C. proc. civ. nu se aplică deciziilor date într-o altă contestaţie în anulare.
2. Prin cel de-al doilea motiv contestatoarea a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, cedentei, parte în dosarul de recurs, atunci când Curtea Supremă a discutat problema contractului său de cesiune de creanţă, motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
După cum rezultă din conţinutul acestei critici nu se evocă necitarea sa în faţa instanţei care a soluţionat contestaţia în anulare pentru a se admite că, de principiu, un astfel de motiv putea fi evocat pe calea contestaţiei în anulare, de drept comun (denumită astfel de literatura de specialitate), reglementată de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
3. Problema participării procesuale a S.C. N.H.A. a fost pusă, în alţi termeni, prin contestaţia în anulare ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 5035/2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, aşa încât, în raport de prevederile art. 321 C. proc. civ., şi dacă s-ar trece peste celelalte argumente deja expuse, încă nu s-ar putea reţine admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de S.C. N.H.A.
Art. 321 C. proc. civ., dispune că nu se poate face o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi, textul referindu-se desigur hotărârile irevocabile susceptibile de a fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nicidecum la contestaţia la contestaţie ca în speţă. Acest argument priveşte numai motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Nici precizarea contestatoarei potrivit căreia înţelege să atace pe această cale Decizia nr. 1887/2002 pronunţată în recurs de Curtea Supremă de Justiţie, nu este de natură să ducă la admiterea contestaţiei în anulare pe care a formulat-o întrucât Instanţa Supremă a fost reinvestită cu judecarea recursului în urma retractării deciziei nr. 1887/2002 şi nu s-ar putea admite ca pentru aceleaşi motive, cunoscute, care presupuneau o diligenţă normală, să se anuleze o decizie deja retractată.
5. Dacă s-ar trece peste toate celelalte argumente încă nu s-ar putea admite contestaţia în anulare promovată de S.C. N.H.A. întrucât pentru a fi contestator se cere ca partea să fi participat la judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea ce se atacă.
Contestatoarea nu a fost parte în procesul finalizat prin Decizia nr. 1887/2002 iar problema introducerii în cauză a S.C. N.H.A. nu a fost clarificată de instanţa de recurs, modul de stabilire a raporturilor juridice urmând să fie reanalizat cu ocazia rejudecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. N.H.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4102003/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 46/2002. Comercial → |
|---|
