CSJ. Decizia nr. 46/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 46Dosar nr. 1574/2002
Sedinţa publică de la 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 septembrie 2000, reclamanta S.C. G. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pârâţii, S.C. I. S.A. Bucureşti şi I.N., cu domiciliul în Bucureşti, pentru ca, în contradictoriu cu aceştia să se constate comiterea unor acte de concurenţă neloială şi obligarea la plata daunelor morale în sumă de 10 miliarde lei.
În susţinerea cererii s-a arătat că la 23 iunie 2000, pârâţii au publicat în cotidianul Z. un comunicat prin care proferau mai multe afirmaţii mincinoase, denigratoare la adresa reclamantei. Fapta pârâţilor are natură ilicită ce atrage răspunderea civilă pentru daune şi încalcă regulile de concurenţă loială art. 2, art. 7, art. 9 şi art. 13 din Legea nr. 11/1991.
Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 123 din 21 februarie 2001 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că fapta descrisă de reclamantă nu se încadrează în prevederile Legii nr. 11/1991. Nu s-a invocat săvârşirea de către pârâţi a unui fapt sau act de concurenţă neloială, din cele prevăzute de art. 4 şi art. 5 din legea menţionată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă, prin Decizia nr. 66 A din 8 februarie 2001.
Instanţa de apel a reţinut că faptele de concurenţă neloială ies din sfera răspunderii civile delictuale, căpătând trăsături speciale care le plasează – ca reglementare – în prevederile speciale ale Legii nr. 11/1991. Or, în speţă nu au fost dovedite fapte de concurenţă neloială.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi s-a făcut o aplicare greşită a legii.
S-a susţinut de către recurentă că nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 11/1991, ci pe art. 2, art. 7, art. 9 şi art. 13 din legea menţionată precum şi art. 998 -100 C. civ.
Art. 9 din Legea nr. 11/1991, dă dreptul celui prejudiciat prin faptele prevăzute de art. 4 şi art. 5, să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă, fără să condiţioneze sesizarea instanţei civile de o acţiune în constatarea prealabilă a acestor fapte. Or, instanţa nu a analizat dacă faptele invocate sunt concurenţiale şi dacă au fost cauzate daune morale.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii priveşte plata de daune morale pentru săvârşirea de către pârâtă a unor fapte de concurenţă neloială, şi anume publicarea într-un cotidian a unui comunicat denigrator la adresa reclamantei (debite neachitate, datorii faţă de terţi şi buget etc.)
O condiţie prealabilă a acţiunii în concurenţă neloială este ca actul care generează răspunderea să fie un act de concurenţă, ceea ce înseamnă că părţile care exercită un comerţ, se adresează în principiu aceleiaşi clientele, au acelaşi domeniu de activitate.
Această condiţie nu a fost întrunită în speţă, nefiind în prezenţa unui act de concurenţă, respectiv a unui act săvârşit în cadrul unui raport de concurenţă.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 66 din 8 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 457/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 469/2002. Comercial → |
|---|
