ICCJ. Decizia nr. 470/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 470.
Dosar nr. 1635/2002
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiune reclamanta S.C. P. S.A. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.C. L.C. S.R.L. la plata sumei de 61.455.726 lei reprezentând utilităţi neachitate, penalităţi de întârziere utilităţi, diferenţă obligaţii contract, penalităţi de întârziere, amortizare mijloace fixe şi chirie achitată.
Prin sentinţa civilă nr. 7168 din 8 noiembrie 2000 Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea aşa cum a fost formulată şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i restituie avansul achitat în sumă de 67.645.762 lei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 969 C. civ.
Cât priveşte cererea aceasta a fost respinsă cu motivarea că pretenţiile pârâtei nu au fost confirmate de probe.
Sentinţa a fost schimbată de Curtea de Apel care a admis apelul formulat de pârâta S.C. L.C. S.R.L. a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pe apelanta pârâtă la 52.756.649 lei compusă din 23.333.153 lei contravaloare utilităţi neachitate 21.580.592 lei penalităţi de întârziere pentru utilităţi neachitate şi 7.843.904 lei reprezentând contravaloare amortizare mijloace fixe.
A respins capătul de cerere privind cheltuielile achitate de reclamantă către Administraţia Pieţelor şi a penalităţilor pentru întârzierea plăţii contractuale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 3.000.000 lei.
Împotriva deciziei nr. 60 din 20 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti reclamanta S.C. P. S.A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât a ignorat convenţia părţilor prin care s-a stabilit ca intimata pârâtă să achite valoarea chiriei pe care recurenta reclamantă o va achita Administraţiei Pieţelor sector I şi fără nici un temei legal a respins obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere la plata obligaţiilor contractuale. Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Raporturile dintre părţi s-au diminuat în baza contractului de asociere nr. 3616 din 24 octombrie 1997 prin care pârâta s-a obligat să achite recurentei reclamante 20 % din spaţiul ocupat de aceasta dar nu mai puţin de 160 $ lunar.
Prin înscrisurile de la dosar coroborate cu raportul de expertiză efectuat în faza apelului rezultă că la plata penalităţilor de întârziere a obligaţiilor contractuale recurenta reclamantă nu este îndreptăţită, întrucât diferenţa obligaţiilor contractuale au fost achitate cu chitanţele 806 din 6 iulie 1998 şi 810 din 6 iulie 1998.
În ceea ce priveşte contravaloarea chiriei recurenta nu a reuşit să producă dovezi în sensul achitării acesteia, situaţie faţă de care legal instanţa a respins acest capăt de cerere.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 10 C. proc. civ. Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 60 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Comercial → |
|---|
