ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 477.
Dosar nr. 45/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. C. S.A. Alexandria a chemat în judecată S.C. D.A.R. S.A. Craiova solicitând rezilierea contractului de leasing nr. 014466 din 3 martie 1999 şi restituirea sumei de 100.000.000 lei.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1169 din 4 septembrie 2000 a respins acţiunea formulată, motivând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1019 şi urm. C. civ. şi nici prevederile convenţionale stipulate de părţi în contractul a cărui reziliere se solicită, deoarece:
- reclamanta, în calitate de utilizator a primit autovehiculul de la unitatea pârâtă în perfectă stare de funcţionare, riscul fiind în sarcina sa;
- nu s-a făcut dovada că defecţiunile constate şi reparate reprezintă vicii de calitate în sarcina pârâtei;
- nu s-a făcut dovada că defecţiunile ivite pe parcursul derulării contractului au fost constatate de comun acord şi nici că pârâta şi-ar fi însuşit obiecţiunile formulate de reclamantă.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 813 din 29 august 2001 a respins apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei, ca nefondat.
Fundamentându-şi soluţia pe concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, instanţa de apel a apreciat că:
- defecţiunile reclamate nu au constituit vicii ascunse ci vicii aferente uşoare;
- în cauză a intervenit răspunderea vânzătorului pentru calitatea produselor în termenul de garanţie, răspundere care operează fără distincţii între viciile aparente şi ascunse;
- calificarea viciilor invocate nici nu se mai pune deoarece defecţiunile au fost remediate pe cheltuiala producătorului;
- cumpărătorul a optat pentru remedierea viciilor, situaţie în care acţiunea redhibitorie nu mai poate fi primită.
În contra deciziei reclamanta a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., invocând următoarele:
1. hotărârea este lovită de nulitate deoarece a fost pronunţată în contradictoriu cu S.C. D.A.T. SRL iar nu cu S.C. D.A.R. S.A., parte în contractul de leasing;
2. constatările expertului tehnic B.N., pe care s-a sprijinit Decizia sunt eronate întrucât şi în prezent autoturismul este în service cu aceeaşi defecţiune la cutia de viteze, context în care trebuia admisă contraexpertiza solicitată;
3. aprecierea instanţei de apel asupra viciilor este eronată, deoarece acestea sunt grave, autoturismul nu a fost reparat de producător şi nu este în stare de funcţionare.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
1. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale cu privire la calificarea viciilor, aceasta deoarece nu a avut în vedere că litigiul dintre părţi fiind unul comercial raportului juridic îi sunt aplicabile prevederile din legea comercială care reglementează vânzarea comercială în regim de leasing şi numai în subsidiar prevederile din codul civil, or, în materie comercială vânzătorul răspunde atât pentru viciile ascunse cât şi pentru cele aparente când bunul nu a fost preluat personal de la vânzător ci, ca în cazul de faţă, prin intermediar.
2. Răspunderea vânzătorului sau după caz, a locatorului pentru vicii nu se confundă cu răspunderea lui pentru calitatea bunului vândut sau închiriat, echivalenţa operată de instanţă fiind deci greşită. Cauza viciului trebuie să existe la momentul încheierii contractului chiar dacă manifestările apar mai târziu iar răspunderea pentru calitatea bunului este inerentă obligaţiei de predare a acestuia.
3. Instanţa de apel nu a stabilit dacă viciile au existat la momentul încheierii contractului de leasing sau, dacă acestea au apărut ulterior şi dacă da când anume în raport şi de prevederile art. 9 lit. c) şi e) din OG nr. 51/1997 republicată şi art. 5A pct. 2 şi art. 5B pct. 1 din contractul părţilor.
4. Greşit instanţa de apel a confirmat constatarea raportului de expertiză în sensul că defecţiunile au fost remediate deoarece asupra acesteia expertul a revenit prin răspunsul la obiecţiunile formulate de recurent arătând că defecţiunile există ca apoi să-şi reconsidere şi această constatare, fapt ce infirmă aprecierea lui asupra viciilor ca fiind „uşoare, aferente".
În atare situaţie, cererea reclamantei de a se efectua o nouă expertiză, probă la care intimata pârâtă nu s-a opus, trebuie admisă în raport de prevederile art. 212 C. proc. civ. iar obiecţiunile puse în discuţia părţilor.
Pentru a se proceda în sensul celor mai sus arătate, Înalta Curtea va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, ocazie cu care aceasta va verifica şi susţinerea recurentei cu privire la denumirea intimatei şi în măsura în care se verifică să procedeze la îndreptare conform art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. C. S.A. ALEXANDRIA împotriva deciziei nr. 813 din 29 august 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 470/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Comercial → |
|---|
