CSJ. Decizia nr. 6063/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 6063Dosar nr. 1731/2002
Şedinţa publică din 18 octombrie 2002
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 663, pronunţată la data de 26 octombrie 1999, în dosarul nr. 7625/1998, în fond după casare, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea a admis acţiunea formulată de P.J., în contradictoriu cu pârâţii M.E.E., P.R. şi S.C. P. SRL, dispunând excluderea pârâţilor M.E.E. şi P.R. din S.C. P. SRL, autorizarea funcţionării acestei societăţi cu asociat unic în persoana reclamantei; rezilierea contractului de societate nr. 3472/1991 şi a actului adiţional nr. 2817 din 20 martie 1992; înscrierea acestei hotărâri în registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial al României şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii M.E.E. şi P.R., prin care s-a solicitat excluderea reclamantei P.J. din societate şi rezilierea contractului de societate.
Apelul declarat de pârâţii M.E.E. şi P.R. împotriva menţionatei sentinţe a tribunalului a fost admis, prin Decizia nr. 134 pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 20 martie 2000 în dosarul nr. 1199/2000, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare în limitele casării aceluiaşi tribunal.
Secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia nr. 2422, pronunţată la data de 26 aprilie 2001 în dosarul nr. 4249/2000, a admis recursul formulat de intimata reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare, în fond, instanţei de apel, reţinând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Urmare a rejudecării, prin Decizia civilă nr. 7, pronunţată la data de 3 aprilie 2002, în dosarul nr. 1167/2002, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti a admis apelul formulat de pârâţii M.E.E. şi P.R. împotriva susarătatei sentinţe a tribunalului nr. 663 din 26 octombrie 1999, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins acţiunea principală formulată de reclamanta P.J., astfel cum a fost precizată la data de 18 ianuarie 1999, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi obligând intimata reclamantă să plătească apelanţilor – pârâţi suma de 1.653.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel, a avut în vedere considerentele deciziilor de casare, pronunţate de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie nr. 1694 din 30 aprilie 1998 şi nr. 2422 din 26 aprilie 2001, în cele două cicluri procesuale parcurse în cauză, reţinând că instanţa supremă a statuat, cu ocazia judecării primului recurs că, în cauză, nu a fost dovedită existenţa unor motive de excludere a pârâţilor M.E.E. şi P.R. din S.C. P. SRL şi că nu s-au întrunit condiţiile prealabile de ordin subiectiv ale retragerii din societate a pârâţilor, deoarece părţile nu s-au putut concilia în termenul ce li s-a acordat în acest sens, iar prin cererea reconvenţională pârâţii nu au solicitat, în baza unei hotărâri a tribunalului, retragerea lor din societate pentru motive temeinice conform art. 22 alin. (1) lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata reclamantă, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că soluţia de respingere a cererii de excludere a pârâţilor este nemotivată; că instanţa de apel „a schimbat actul dedus judecăţii" şi a încălcat, prin hotărârea pronunţată dispoziţiile art. 315 alin. (4), art. 296 C. proc. civ. şi principiul potrivit căruia nu se putea înrăutăţi situaţia reclamantei în propria cale de atac, dispoziţiile art. 221 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care îngăduie instanţei să dispună asupra retragerii din societate când nu se realizează acordul unanim, ignorând înscrisurile care justificau temeinicia măsurilor de excludere a asociaţilor pârâtei sau de retragere a lor din societate.
Intimaţii pârâţi M.E. şi E. şi P.R. au solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului apreciind Decizia pronunţată în apel ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de apel a respins acţiunea principală prin care se solicita excluderea pârâţilor M.E.E. şi P.R. din S.C. P. SRL, având în vedere cele statuate prin Decizia secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie nr. 1694, pronunţată la data de 30 aprilie 1998 în dosarul nr. 1747/1997 cu privire la această cerere, aşa încât critica nemotivării acestei soluţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Cu referire la critica formulată, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a indicat „actul" a cărei natură sau înţeles lămurit ar fi fost schimbat de instanţa de apel spre a putea fi examinată.
În ceea ce priveşte critica ce vizează incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de observat că recursul, susmenţionat prin evocata decizie nr. 1694 din 30 aprilie 1998, care s-a pronunţat asupra temeiniciei cererii reclamantei, nu a fost formulat de aceasta, ci de apelanţii – pârâţi M.E.E. şi P.R., astfel că nu se justifică susţinerea că instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 315 alin. (4), art. 296 C. proc. civ. şi principiul „non reformatio in pejus", iar cum dispoziţiile art. 221, alin. (1), lit. c) şi alin. (a), art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu-şi găsesc aplicarea, în speţă, în lipsa formulării unei cereri în temeiul acestor texte legale, conform principiului disponibilităţii - care conferă părţilor facultatea de a dispune de obiectul procesului şi impune instanţei să soluţioneze pricina în limitele astfel stabilite, apare ca fiind nefondată şi afirmaţia încălcării lor de către instanţa de apel.
Având în vedere că prima instanţă de control judiciar, ca instanţă de trimitere a respectat cele dispuse prin Decizia de casare, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, şi critica ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 alin. (1), pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, recursul intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.J. împotriva deciziei nr. 134/C din 20 martie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 5868/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 607/2002. Comercial → |
|---|
