ICCJ. Decizia nr. 628/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.628
Dosar nr.116/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 2204/1999, B.R.D., sucursala Unirea a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.C. R. S.A., M.T. şi B.R.F. să oblige pârâţii la plata sumei de 285.256.148 lei, reprezentând dobânzi pe perioada 29 martie 1996 – 28 februarie 1999 aferente creditului acordat prin contractul nr.119/11 iulie 1995, obligarea în continuare la plata dobânzilor până la achitarea creditului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5630 din 18 noiembrie 1999 a respins excepţiile privind insuficienta timbrare, cea de inadmisibilitate şi a autorităţii de lucru judecat. S-a admis acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 366.617.216 lei reprezentând diferenţă dobânzi pe perioada 29 martie 1996 – 28 februarie 1999 cu 10.597.344 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că, pentru creditul nerestituit de datorează dobânzi, lichidatorii au fost obligaţi în solidar cu societatea dizolvată având în vederedispoziţiileart. 253 din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 1405 din 23 octombrie 2001 a anulat ca netimbrate apelurile formulate de S.C.R. S.A. şi M.T. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
S-a admis apelul formulat de B.R.F., s-a schimbat în parte sentinţa în sensul că a fost respinsă acţiunea faţă de acesta menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei. Intimata a fost obligată la 8.538.642 lei cheltuieli de judecată către B.R.F.
S-a reţinut că, apelurile celor doi pârâţi nu au fost timbrate, iar B.R.F. aachitat suma pentru care a garantat creditul cu ipoteca.
M.T. a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esenţă că s-a anulat greşit apelul său ca netimbrat, a depus cerere la Ministerul Finanţelor prin care a solicitat eşalonarea taxelor judiciare, ca lichidator judiciar nu putea fi obligată la plata sumelor pretinse prin acţiune.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data formulării cererii instanţa pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen sub sancţiunea anulării cererii.
În speţă, M.T. la data promovării apelului nu a timbrat cererea, pentru data de 12 iunie a fost legal citată, indicându-se sumele ce trebuiesc achitate.
Prezentă şi asistată de apărător a solicitat amânarea cauzei, arătând că a depus cerere la Ministerul Finanţelor pentru a fi scutită de plata taxelor respective.
Cauza s-a amânat la 11 septembrie şi apoi la 23 octombrie. La termenele respective nici apelanta şi nici apărătorul său nu s-au mai prezentat, cum la dosar nu a existat nici o dovadă în sensul celor susţinute de aceştia la termenul din 12 iunie, corect instanţa a anulat apelul respectiv ca netimbrat, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Analiza celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei, nu are a fi făcută deoarece apelul pârâtei nu a fost respins pe motive de fond.
Acestea au fost considerentele pentru care, reţinându-se legalitatea şi temeinicia deciziei recurate s-a respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.T. împotriva deciziei nr.1405 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi18 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 607/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 500/2002. Comercial → |
|---|
