CSJ. Decizia nr. 737/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 737Dosar nr. 744/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 998 din 21 decembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. B.R.C.B.E.I. SRL Târgovişte, împotriva pârâtei S.C. H.C.I. S.A. Bucureşti, anulat protocolul de conciliere şi compensare încheiat la data de 4 noiembrie 1996 şi obligată pârâta, la 328.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că protocolul reprezintă un act încheiat „cu sine însuşi" de împuternicitul asociatului P.M., S.P., care nu-şi poate produce efecte juridice.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 347 din 4 aprilie 2000 rectificată prin îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei, a fost admisă cererea de apel a pârâtei, schimbată în tot sentinţa şi respinsă acţiunea ca nefondată.
Prin Decizia 4689 din 13 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca tardiv declarat recursul reclamantei considerând că Decizia curţii de apel a fost comunicată la 12 aprilie 2000 iar recursul declarat la 12 mai 2000, cu depăşirea termenului de 15 zile stabilit de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
Prin contestaţia în anulare formulată la 26 februarie 2002, împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta susţine că Instanţa Supremă, nu s-a pronunţat asupra motivelor de ordine publică invocate: încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Înscrisă în Capitolul I al Titlului V al Codului de procedură civilă, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de retractare, deschisă împotriva hotărârilor invocate, pentru motivele care nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac [art. 317 alin. (1) C. proc. civ.].
Pe de altă parte art. 318 oferă posibilitatea retractării hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs când acestea sunt rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Faptul că au fost depuse motive de ordine publică legate de greşita comunicare a actelor de procedură şi implicit de termenul în care recursul a fost declarat, ar fi îndreptăţit pe recurentă să promoveze această cale extraordinară de atac, dacă instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra motivelor invocate.
Insă, instanţa de recurs, a analizat cu precădere motivul invocat aşa încât contestaţia apare ca nefondată. Examinând cererea în raport cu dispoziţiile art. 284 alin. (2) şi (4) şi al art. 301 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie a răspuns motivelor invocate, respingând ca tardiv recursul declarat împotriva deciziei 347/2000 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În această situaţie, contestatoarei îi era deschisă o altă cale extraordinară de atac, în condiţiile în care cerinţele dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. au fost îndeplinite pentru admiterea cererii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de S.C. B. R.B.E.I. SRL Târgovişte împotriva deciziei nr. 4689 din 13 iulie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 733/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 750/2002. Comercial → |
|---|
