CSJ. Decizia nr. 750/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 750Dosar nr. 2826/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 octombrie 2000, reclamanta S.C. B.T. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. S.A. (în prezent S.C. R. S.A.) Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 325.000 USD în lei la data acţiunii reprezentând 7.993.700.000 lei contravaloare lucrări de investiţii amenajare modernizare, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra spaţiului comercial situat în Bucureşti, proprietatea pârâtei, până la achitarea sumei pretinse.
Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâtei şi la plata sporului de valoare dobândit de imobil ca urmare a investiţiilor efectuate.
Pârâta a formulat la rândul său o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la desfiinţarea lucrărilor executate şi în caz de refuz autorizarea sa de a le desfiinţa pe cheltuiala reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5362 din 26 iunie 2001, a respins excepţiile privind lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale active privind recunoaşterea dreptului de retenţie, precum şi cererea de înscriere în fals. Totodată a fost admisă acţiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 11.496.236.000 lei contravaloare investiţii, instituindu-se un drept de retenţie asupra spaţiului comercial în discuţie până la plata sumei datorate, cu 178.158.000 lei cheltuieli de judecată, respingându-se cererea reconvenţională a pârâtei.
Curtea de apel Ploieşti, unde a fost strămutată judecata cauzei, prin Decizia civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2002, a admis recursul pârâtei, a modificat în parte sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În contra celei din urmă soluţii procurorul general a declarat recurs solicitând , în esenţă, casarea acesteia şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, întrucât în baza convenţiei de asociere reclamanta era îndreptăţită la plata investiţiei şi la instituirea dreptului de retenţie, în situaţia în care S.C. T.T. II SRL la care părţile se asociaseră a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 2972 din 10 mai 2000.
Recursul în anulare este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Este de reţinut că, raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat , în calitate de asociaţi cu o cotă egală din capitalul social al S.C. T.T. II SRL Bucureşti, potrivit contractului de asociere şi a statutului precum şi a actului adiţional.
Trebuie menţionat că actul juridic încheiat la 23 ianuarie 1995, nu reprezintă o convenţie de executare de lucrări de investiţii cu drepturi şi obligaţii reciproce, ci, aşa cum au menţionat părţile un act adiţional privind modificarea şi completarea contractului de societate şi a statutului S.C. T.T. II SRL Bucureşti, în sensul realizării unor lucrări de investiţii.
Potrivit acestui act adiţional părţile au stabilit ca reclamanta să amenajeze şi să modernizeze spaţiul comercial respectiv, pe cheltuiala sa, urmând ca adunarea generală a asociaţilor să hotărască asupra considerării investiţiei ca fiind un aport de capital din partea reclamantei sau să fie restituită contravaloarea acesteia de către S.C. T.T. II SRL Bucureşti.
Având în vedere dispoziţiile art. 1501 şi urm. C. civ. care reglementează drepturile şi îndatoririle asociaţilor, ce decurg din contractul de asociere, precum şi art. 1510 C. civ., corect instanţa de recurs a apreciat , că în speţă, reclamanta în calitate de asociat la S.C. T.T. II SRL Bucureşti, nu poate să-şi valorifice pretenţiile pentru plata cheltuielilor de amenajare şi modernizare a spaţiului comercial, pe calea unei acţiuni în despăgubiri în contra celuilalt asociat, pârâta din litigiul de faţă.
Cum este necontestat, că, prin sentinţa civilă nr. 2972 din 10 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, S.C. T.T. II SRL Bucureşti la care reclamanta şi pârâta erau asociaţi în cote egale, s-a dispus dizolvarea acesteia, urmează că potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, să se deschidă procedura lichidării, ocazie cu care reclamanta va putea pretinde şi plata lucrărilor de investiţii efectuate la spaţiul comercial pentru exploatarea căruia s-a încheiat asocierea.
Cu alte cuvinte, pentru plata lucrărilor de investiţii executate la spaţiul comercial în litigiu, s-au asociat părţile constituind S.C. P.T. II SRL Bucureşti, dizolvate ulterior pe cale judecătorească, reclamanta are deschisă calea despăgubirilor numai după punerea în mişcare a procedurii lichidării, soluţia criticată fiind legală şi temeinică referitor la acest capăt de cerere şi pe cale de consecinţă şi în ce priveşte dreptul de retenţie.
Astfel că, recursul în anulare se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 737/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 787/2002. Comercial → |
|---|
