CSJ. Decizia nr. 1598/2003. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1598/2003
Dosar nr. 4562/2001
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6214 din 13 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantului Consiliul General al municipiului Bucureşti, prin primar, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.S.T. SA Bucureşti, având ca obiect evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, str. D., sector 3, şi obligarea acesteia la plata cotei de profit, plus restanţe, precum şi a penalităţilor de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale, incidente speţei, că, prin contractul de asociere încheiat între părţi, având nr. 321 din 15 noiembrie 1994, s-a stipulat ca, în cazul în care Primăria autorizează consolidarea imobilului, acesta (contractul) îşi încetează efectele.
Apelul declarat împotriva sentinţei de către reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 506 din 26 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Prin motivele scrise de recurs şi susţinute oral, în faţa Curţii, recurenta arată că:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind evacuarea pârâtei şi nici nu a menţionat ca urmare, în vreun fel, acest lucru în considerentele deciziei;
- pactul comisoriu încheiat a avut în vedere fapte proprii ale primăriei, care să împiedice folosirea spaţiului de către pârâtă şi nu ale unui terţ, cum este cazul în speţă, astfel că, în mod greşit, instanţele i-au dat eficienţă.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea introductivă formulată de reclamantă a avut mai multe capete de cerere, şi anume: evacuarea pârâtei şi obligarea sa la plata cotei de profit restante şi penalităţi conform clauzelor contractuale. Cum, prin sentinţa pronunţată în cauză, tribunalul a respins în întregime acţiunea, ca nefondată, rezultă că acesta s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv evacuarea. Acelaşi lucru l-a făcut şi Curtea de Apel Bucureşti, respingând apelul şi menţinând în întregime soluţia instanţei de fond. În ce priveşte motivarea soluţiilor, aceasta este în concordanţă cu soluţia adoptată de către cele două instanţe.
Nu se poate susţine că instanţele au dat, în mod greşit, eficienţă pactului comisoriu încheiat de părţi, câtă vreme, prin acesta, se stipula (vezi art. 57 din contractul de asociere) că, în cazul în care se hotărăşte consolidarea imobilului, contractul de asociere se reziliază automat (terminologia folosită de părţi).
Or, în cauză, aşa cum corect au reţinut instanţele, Primăria, prin direcţia de specialitate, ca, de altfel, şi Ministerul Culturii au decis consolidarea imobilului.
În această situaţie nu se poate susţine că pactul comisoriu nu-şi produce efectele.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, municipiul Bucureşti, împotriva deciziei nr. 506 din 26 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1597/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1599/2003. Comercial → |
---|