CSJ. Decizia nr. 1599/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1599/2003
Dosar nr. 5020/2001
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1727 din 23 noiembrie 1999, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei S.C. N.A.P. SA şi a obligat-o pe pârâta, Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale Cluj Napoca, să-i plătească suma de 151.383.528 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate şi neachitate, precum şi suma de 88.433.211 lei, reprezentând dobânzi comerciale pe perioada 1 martie 1998 – 30 septembrie 1999, plus 8.061.335 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 382/2001, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi, i s-a pus în vedere să completeze taxele de timbru cu suma de 6.618.834 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 48.500 lei, aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, motiv pentru care a făcut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
A mai reţinut că apelanta nu beneficiază de dispoziţiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât ori de câte ori sumele devin litigioase, acţiunea sau calea de atac are soarta cererilor evaluabile în bani şi, potrivit art. 3 şi 7 din Legea nr. 123/1997 şi OG nr. 32/1995, atât taxele judiciare de timbru, cât şi timbrul judiciar se datorează la valoarea contestată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând că, în mod greşit, a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul, întrucât beneficiază de scutirea plăţii taxelor de timbru, conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
A mai susţinut că, în mod greşit, instanţa a soluţionat apelul atâta vreme cât a contestat, în contenciosul administrativ, Decizia nr. 312/2001, dată de D.G.S.C.
Recursul nu este fondat.
În mod just, instanţa de apel a aplicat în speţă prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, atâta vreme cât pârâta nu s-a conformat dispoziţiei de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 6.618.834 lei şi timbru judiciar în valoare de 48.500 lei.
Corect s-a apreciat de instanţă că pârâta nu beneficiază de scutirea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât acest text de lege vizează acţiuni ce au ca obiect venituri publice şi nu acţiuni al căror obiect îl reprezintă sume pe care partea urmează să le achite din alocaţii bugetare.
De altfel, această împrejurare este confirmată şi de D.G.S.C., care, prin Decizia nr. 312/2001, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia pârâtei, privind plata taxelor de timbru stabilită de instanţă.
Nici ultima critică nu este întemeiată, atâta vreme cât recurenta a recunoscut pretenţiile, iar cu ordinul de plată nr. 215 din 2 iulie 2001 a şi achitat debitul.
În consecinţă, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj, împotriva deciziei nr. 382 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1598/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1622/2003. Comercial → |
|---|
