ICCJ. Decizia nr. 1901/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1901/2003
Dosar nr. 1517/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.PA.PS. Bucureşti, devenită prin OUG nr. 23 din 15 aprilie 2004 A.V.A.S. Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.E. SA Iaşi, pentru ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 13.518.893.754 lei, din care 8.691.072.111 lei, reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1999 şi 2000 şi 4.827.821.643 lei, reprezentând daune interese moratorii.
Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, motivând că valoarea pretenţiilor cumulate depăşeşte suma de 10.000.000.000 lei, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 123/E din 20 ianuarie 2003.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 83 C/A din 26 mai 2003, a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 9.649.366.668, reprezentând dividende aferente anului 2000 şi dobânda legală. A respins capetele de cerere, privind plata dividendelor în sumă de 2.074.808.000, reprezentând dividende aferente anului 1999 şi 1.794.719.086 lei cu titlul de dobândă legală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamanta are calitatea de acţionar, având dreptul de a încasa dividende proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat scadente plăţii, constituind-o data aprobării bilanţului contabil, astfel că reclamanta este îndreptăţită a încasa dividende aferente anului 2000, în valoare de 6.616.264.111 lei şi dobânda în sumă de 3.033.102.557 lei. Au fost respinse pretenţiile reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata dividendelor în sumă de 2.074.808.000 lei, aferente anului 1999, precum şi dobânzile comerciale, în valoare de 1.794.719.086 lei, deoarece, din procesul verbal nr. 1 din 27 martie 2000, încheiat în şedinţa A.G.A., rezultă că acestea nu sunt distribuite ci reinvestite.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, susţinând că poziţia exprimată de N.A., care a reprezentat-o în adunarea generală, nu a fost ratificată de către aceasta, astfel că A.P.A.P.S. nu şi-a exprimat acordul cu privire la reinvestirea dividendelor, hotărârea fiind dată cu depăşirea limitelor mandatului.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta este acţionară în numele statului în SC A.E. SA Iaşi.
În şedinţa AGA a SC A.E. SA Iaşi din 27 martie 2000, în care s-a aprobat bilanţul contabil şi modul de distribuire a profitului pentru anul 1999, consemnat prin procesul verbal nr. 1 din 27 martie 2000, s-a hotărât că dividendele cuvenite acţionarilor să rămână la dispoziţia societăţii, în vederea reîntregirii surselor pentru investiţii.
Reprezentantul reclamantei a fost prezent la adunarea generală, acesta fiind de acord ca dividendele să fie redistribuite pentru retehnologizare şi modernizare, aşa încât, corect, au fost soluţionate de către instanţa de fond capetele de cerere, privind plata dividendelor pentru anul 1999.
Susţinerea recurentei reclamante, în sensul că poziţia reprezentantului reclamantei nu a fost ratificată de către aceasta, nu poate fi reţinută, întrucât hotărârea adunării generale nu a fost atacată, conform dispoziţiilor legale, astfel încât, până la proba contrarierii, rămâne valabilă aşa cum a fost consemnată în procesul verbal nr. 1 din 27 martie 2000.
Faţă de aceste împrejurări, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Pârâta SC A.E. SA Iaşi a declarat recurs, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care nu l-a timbrat.
Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că societăţii recurente i s-a pus în vedere prin reprezentant să timbreze recursul cu suma de 27.051.250 lei, taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, aşa cum s-a consemnat prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2004, obligaţie pe care, însă, nu şi-a îndeplinit-o.
Or, este de reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile înscrise în art. 9 din OG nr. 32/1995 şi art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recurenta-pârâtă nu a timbrat recursul cu suma de 27.051.250 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, urmează ca recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinţei nr. 83 C/A din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâta SC A.E. SA, împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1/2003. Comercial → |
|---|
