CSJ. Decizia nr. 2217/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2217/2003
Dosar nr. 9598/2001
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 254 din 24 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantei S.C. D.S. S.A., sucursala Galaţi, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 296.006.420 lei preţ şi 166.675.577 lei penalităţi de întârziere, reţinând că pârâta nu a achitat integral şi în termenul de 10 zile contravaloarea gazelor naturale ce i s-au livrat în perioada 1 ianuarie â€" 31 decembrie 2001, cum a convenit cu reclamanta prin contractul bilateral nr. 7386/2001.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, pârâta S.C. S. S.A. Bucureşti a declarat apel şi a susţinut că nu are personalitate juridică şi, implicit, calitate procesuală. A solicitat să se anuleze sentinţa instanţei de fond.
Pârâta a susţinut, de asemenea, în apel că, la data pronunţării hotărârii instanţei de fond, acţiunea reclamantei era rămasă fără obiect, întrucât suma cerută prin acţiune era deja achitată.
Prin Decizia nr. 644/ A din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentinţa instanţei de fond, în sensul că a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 166.675.557 lei, a respins capătul de cerere, privind plata preţului, ca rămas fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 9.771.320 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că sumele pretinse de reclamantă prin acţiune, cu titlu de preţ, au fost achitate pe parcursul judecării cauzei la instanţa de fond, şi cum plăţile au fost efectuate cu întârziere, în baza clauzei penale din contractele nr. 7276/2000 şi nr. 7386/2001, încheiate de părţi, se datorează, de către pârâtă, plata penalităţilor de întârziere.
Instanţa de apel a reţinut că se înlătură susţinerea pârâtei, cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât această susţinere nu a fost dovedită.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, care a criticat hotărârea pentru motivul că greşit a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât şi pârâta, care a criticat această hotărâre în aspectul privind lipsa calităţii sale procesuale de exerciţiu, cât şi acela al cuantumului penalităţilor de întârziere la care s-a menţinut obligarea sa la plată.
Cu privire la recursul reclamantei.
Analizând critica din recurs în raport de actele dosarului, această critică nu se verifică.
Astfel, reclamanta a înregistrat acţiunea sa, la data de 2 aprilie 2001, la Tribunalul Vrancea şi s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei, în şedinţă publică, la data de 24 aprilie 2001.
Din situaţia prezentată, rezultă că sumele cerute de reclamantă au început să fie achitate începând cu 28 februarie 2001, aşa încât, corect instanţa de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata preţului cum, de altfel, corect a reţinut această instanţă, că pârâta datorează penalităţi de întârziere în temeiul prevederilor art. 6.2 şi art. 12 lit. a) din contractele nr. 7276/2000, respectiv, nr. 7386/2001, întrucât sumele datorate cu titlu de preţ au fost achitate cu întârziere.
Întrucât sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost corectată în apel, ocazie cu care pârâta a efectuat cheltuieli de judecată, corect instanţa de apel a obligat-o pe reclamantă la plata acestor cheltuieli, încât recursul reclamantei apare ca nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
Cu privire la recursul pârâtei.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu 5.156.011 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbre judiciare.
Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecatÄ.
Alin. (3) al art. 20 din legea menţionată, sancţionează cu anularea cererii neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor până la primul termen stabilit de instanţă.
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor Curţii, recursul său va fi anulat, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. D.S. S.A., sucursala Galaţi, împotriva deciziei nr. 644/ A din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1975/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3337/2003. Comercial → |
|---|
