CSJ. Decizia nr. 230/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 230/2003
Dosar nr. 4705/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 526/2000, L.Gh. a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC C.I.M. SA Tulcea să oblige pârâta la plata sumei de 105.849.700 lei, reprezentând penalităţi de 8,15% din valoarea lucrărilor nerealizate, conform contractului nr. 17 din 15 octombrie 1996, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 896 din 3 octombrie 2000, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată cu 15.568 .943 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că pârâta, la data de 28 februarie 1997, fără motiv, a întrerupt lucrările la care s-a angajat conform contractului nr. 17/1996 şi, având în vedere clauza penală, penalităţile reclamantei sunt întemeiate.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 137/Com din 22 februarie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC C.I.M. SA Tulcea a declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esenţă, că instanţele au interpretat greşit datele contractului şi probele dosarului din care rezultă că reclamanta nu a respectat clauzele acestuia, motiv pentru care nu puteau fi obligaţi la plata penalităţilor.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Între părţi, la data de 15 octombrie 1995, s-a încheiat contractul nr. 17, în baza căruia pârâta se obliga să execute lucrări de construcţii la imobilul din str. C. nr. 9 Tulcea.
Pârâta a început lucrările la data de 1 ianuarie 1997 şi le-a întrerupt la 28 februarie 1997. Conform art. 3 din contract, pârâta se obliga să demareze lucrările în momentul „prezentării de către investitor – reclamantă – a autorizaţiei de construcţie reactualizată".
Pârâta a început executarea contractului chiar în lipsa unei autorizaţii reactualizate, dar, pentru că nici pe parcurs reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 3 din contract, la data de 28 februarie 1997, a sistat lucrările.
În aceste condiţii, instanţele numai printr-o greşită reţinere şi interpretare a datelor contractului şi a dispoziţiilor art. 969 C. civ. a admis acţiunea.
Neexecutarea lucrărilor la care pârâta s-a obligat prin contract s-a datorat culpei reclamantei, care nu a făcut dovada că autorizaţia eliberată în 1991 a fost prelungită conform înţelegerii şi obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin art. 3 din contract.
Reţinând culpa reclamantei în nerealizarea obligaţiilor contractuale, pârâta, în mod greşit, a fost obligată la plata penalităţilor pentru neexecutarea lucrărilor la care s-a angajat. În lipsa autorizaţiei prelungite nu era obligată nici măcar la începerea lucrărilor.
Pentru motivele arătate a fost admis recursul şi s-a modificat Decizia, în sensul că s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în tot sentinţa şi a fost respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, recursul declarat de pârâta SC C.I.M. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 137 Com din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 896/2000 a Tribunalului Tulcea, pe care o schimbă în totalitate şi respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 200/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2438/2003. Comercial → |
|---|
