CSJ. Decizia nr. 401/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 401.
Dosar nr. 102/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. U. S.A. Zimnicea a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 14.300.000 lei cu titlu de preţ locaţie şi suma de 4.979.200 lei cu titlu de majorări, 3.000.000 lei despăgubiri, 500.000 lei daune cominatorii şi 14.700.000 lei contravaloarea pieselor sustrase.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi, respectiv, obligarea acesteia la plata sumei de 11.838.074 lei contravaloare piese înlocuite de pârâtă.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 324 din 5 martie 2001 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 14.300.000 lei cu titlu de chirie şi suma de 49.979.200 lei cu titlu de majorări suma de 14.700.000 lei contravaloare piese, plus 2.713.752 lei cheltuieli de judecată. Respinge capetele de cerere privind plata despăgubirilor şi a daunelor cominatorii.
Respinge, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de locaţie în gestiune pentru autobuzul R.D. 111 iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară de 2.000.000 lei.Pârâta nu a executat această obligaţie, iar în temeiul art. 1429 C. civ. a fost obligată la plata sumei de 22.779.200 lei reprezentând chiria, despăgubiri, contravaloare piese lipsă.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, s-a apreciat ca nefondată deoarece nu face obiectul contractului.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V comercială, prin Decizia nr. 1383 din 19 octombrie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta S.C. D. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut – respectiv suma de 49.979.200 lei în loc de 4.979.200 lei cu titlu de majorări (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) şi că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, în mod greşit s-a respins cererea reconvenţională – pe motiv că ea nu face obiectul contractului.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 324 din 5 martie 2001 a Tribunalului Teleorman în sensul admiterii în parte a acţiunii principale numai pentru suma de 14.300.000 lei cu titlu de chirie şi suma de 49.979.200 lei majorări de întârziere şi să fie admisă, în întregime, cererea reconvenţională.
Recursul este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, cu privire la capătul de cerere referitor la majorările de întârziere solicitate de reclamantă de 4.979.200 lei, instanţa acordând mai mult decât s-a solicitat, respectiv suma de 49.979.200 lei.
Aşa fiind, motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este întemeiat, în sensul că se va admite apelul, se va schimba în parte sentinţa nr. 324/2001 a Tribunalului Teleorman cu obligarea pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei în loc de 49.797.200 lei, cu titlu de majorări. Se va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Referitor la critica sentinţei atacate cu privire la respingerea cererii reconvenţională, aceasta este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare, instanţa reţinând în mod corect că pârâta reclamantă reconvenţională nu a făcut dovada că piesele respective au fost montate pe autobuzul în litigiu, ambele instanţe apreciind în mod judicios probele administrate în cauză, aplicând în mod corect dispoziţiile art. 1169 C. civ. prin respingerea, ca nefondată a acestei cereri şi respectiv, a apelului.
Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. D. SR.
Modifică Decizia nr. 1383 din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială, în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentinţa nr. 324/2001 a Tribunalului Tulcea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.979.200 lei cu titlu de majorări în loc de 49.979.200 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 400/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 402/2003. Comercial → |
|---|
