ICCJ. Decizia nr. 434/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 434
Dosar nr.137/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.4269/1999 S.C. P. S.A. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu C.I. să dispună rezilierea contractului de locaţie de gestiune încheiat sub nr.336/25 iulie 1991 privind unitatea Aluniş 50, să fie obligat la plata sumei de 3.343.500 lei locaţie restantă, cu cheltuieli.
Prin cerere reconvenţională C.I. a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii investiţiilor ce le-a efectuat din veniturile sale la unitatea în litigiu, investiţii ce se ridică la suma de 10.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr.1193/C din 22 decembrie 1999, a admis acţiunea, a dispus rezilierea contractului nr.336/25 iulie 1992 şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 3.345.500 lei contravaloarea locaţiei de gestiune restantă, cu 1.067.200 lei cheltuieli de judecată.
Cererea reconvenţională a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din probele administrate în cauză că pârâtul nu a achitat contravaloarea locaţiei de gestiune pe perioada februarie 1995-aprilie 1996, motiv pentru care se impune obligarea la plată şi rezilierea contractului.
Cu privire la cererea reconvenţională se arată că lucrările a căror contravaloare le solicită pârâtul s-au executat în perioada aprilie 1983-1987 de către autoarea reclamantei.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr.31/A din 4 septembrie 1002 a admis apelul declarat de pârâtul reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea reconvenţională şi a obligat-o pe reclamanta pârâtă la plata sumei de 38.080.000 lei cu titlu de investiţii şi la 3.548.600 lei cheltuieli de judecată, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza expertizei s-a reţinut existenţa lucrărilor care au fost edificate, astfel cum a arătat martorul M.N., de către pârât.
S.C. P. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, precizând că pretenţiile pârâtului sunt lipsite de temei, soluţia pronunţată nu îşi are corespindent în probele dosarului.
Instanţa nu a ţinut seama de faptul dovedit în cauză că au devenit proprietarii imobilului în litigiu după 1991 iar pârâtul reclamant chiar dacă ar fi făcut lucrările a căror contravaloare o pretinde trebuia să dovedească că s-au edificat după data respectivă şi cu acordul lor.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive.
Din expertiza efectuată în cauză la data de 30 august 1997 se reţine că lucrările pretins efectuate de pârât „au o vechime de 10-15 ani, că ele nu reprezintă investiţii efectuate de pârât".
Martorul S.N., fost director coordonator al ICS Mixtă în subordinea căreia se afla şi unitatea Aluniş a arătat că l-a numit gestionar pe C.I. al unităţii respective, că înainte de 1990 nu se puteau efectua lucrări de investiţii de persoane fizice la unităţi aparţinând statului. Martorul a precizat că lucrările pretins efectuate de pârât s-au realizat începând cu anul 1982 şi erau terminate când acesta a fost numit gestionar, contravaloarea lor a fost suportată de ICS Mixtă .
Declaraţiile acestui martor se coroborează cu reţinerile expertului care, aşa cum s-a arătat, în anul 1997 a precizat că lucrările au o vechime de 10-15 ani, inclusiv cu declaraţia martorului audiat la cererea pârâtului M.N. care precizează că acestea s-au executat în perioada 1980-1981.
În raport de aceste date ce rezultă din probele dosarului, instanţa numai printr-o greşită reţinere a acestora a admis apelul, pronunţând astfel o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care a fost admis recursul, s-a modificat Decizia recurată în sensul că a fost respins apelul, cu 8.494.900 lei cheltuieli de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Faptul că reclamanta recurentă a devenit proprietara imobilului după 1991 nu mai are relevanţă faţă de cele mai sus reţinute, în sensul că lucrările nu au fost executate de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. împotriva deciziei nr.31 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtului C.I.
Obligă intimatul pârât C.I. la plata sumei de 8.494.900 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă S.C. P. S.A.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 436/2003. Comercial → |
|---|
