ICCJ. Decizia nr. 436/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.436
Dosar nr.298/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra contestaţiei în anularede faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 14 februarie 2003, S.C. A. S.A. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT – UNITATEA TERITORIALĂ 360 cu sediul în Curtea de Argeş, să se dispună anularea deciziei civile nr.462/30 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr.564/2001.
În motivare, contestatoarea a arătat că la instanţa de recurs s-a folosit de înscrisuri noi, respectiv corespondenţa comercială dintre părţi, concretizată în adresele nr.522/20 ianuarie 2000 emisă de Administraţia Naţională a rezervelor de Stat şi adresa S.C. U. S.A. (în prezentS.C. C. S.A.). Că aceste înscrisuri erau esenţiale în rezolvarea problemei privind interpretarea contractului încheiat între părţi.
S-a susţinut că instanţele au încălcat dispoziţiile imperative aleart. 970 alin. (2) C. civ., că interpretarea clauzelor contractuale s-a făcutcontrar regulilor prevăzute de art. 1 C.com., raportat laart. 977 – 985 C. civ.
Contestatoarea a precizat că înscrisurile depuse în recurs fac dovada că la 30 noiembrie 1999 întreaga cantitate de ulei împrumutat a fost restituită şi deci art.12 din contract nu este incident. Că instanţele nu au interpretat clauzele prevăzute la art.4 şi 12 din contract în mod sistematic (art. 982 C. civ.) şi s-a denaturat intenţia comună a părţilor contractante (art. 977 C. civ.).
S-a susţinut că penalităţile nu sunt datorate deoarece debitorulşi-a îndeplinit obliaţia deregrupare a produselorconform articolului din contract, în termenul de graţie prevăzut în favoarea debitorului.
În drept contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata ANRS – Unitatea Teritorială nr.360 cu sediul în Curtea de Argeş, a solicitat respingerea contestaţiei întrucât criticile invocate în recurs au fost altele decât cele prezentate în contestaţie şi care au fost examinate de instanţă.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.2549/21 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială – s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Teritorială nr.360 cu sediul în Curtea de Argeş şi pârâta S.C. U. S.A., a fost obligată la plata sumei de 3.198.462.000 lei penalităţi de întârziere, hotărâre confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială prin Decizia civilă nr.3189/9 noiembrie 2000 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială – prin Decizia nr.462/30 ianuarie 2003 a respins recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. (fostă C. S.A.) împotriva deciziei instanţei de apel.
Examinând contestaţia de faţă Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C.proc. civ.
Susţinerea contestatoarei că instanţa de recurs nu a examinat înscrisurile noi depuse , care erau esenţiale în rezolvarea problemei privind interpretarea contractului încheiat între părţi, care s-a făcut contrar regulilor prevăzute de art. 977 – 985 C. civ., se referă la examinarea în fond a litigiului dedus judecăţii.
Potrivit art. 318 alin. (1) C.proc. civ., text de lege invocat de contestatoare, „hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Faţă de aceste prevederi legale rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecăţii recursului, nu greşeli de judecată, respectiv de reaprecierea probelor administrate.
În raport de motivele invocate de contestatoare, privind neexaminarea de instanţa de recurs a înscrisurilor, interpretarea clauzelor contractuale sau acordarea de penalităţi de întârziere printr-o interpretare necorespunzătoare a clauzelor contractuale, Curteaconstată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ.
Pe de altă parte, criticile invocate la instanţa de recurs nu se regăsesc în motivele contestaţiei în anulare, ele s-au referit numai la forţa majoră ca o cauză exoneratoare de răspundere pentru recurenta pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anularea deciziei nr.462 din 30 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, formulată deS.C. A. S.A.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 434/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 504/2003. Comercial → |
|---|
