ICCJ. Decizia nr. 4670/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4670/2003
Dosar nr. 1074/2002
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 1999, reclamanta SC O. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SRL Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 81.331.848 lei, reprezentând venit minim realizat în perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998, pentru a se dispune rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta şi evacuarea acesteia din restaurantul B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin contractul de asociere în participaţiune nr. 3637/1992 şi actul adiţional din 1997, pârâta s-a obligat să plătească lunar echivalentul sumei de 1209 olari S.U.A., dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, situaţie în care i s-a cerut să elibereze spaţiul comercial şi să plătească venitul minim lunar.
Totodată, a mai susţinut că, pe lângă nerealizarea obligaţiilor contractuale de pârâtă, manifestată pe parcursul executării contractului, acţiunea împotriva pârâtei s-a pornit ca urmare a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, din 21 decembrie 1998, prin care s-a dispus analizarea tuturor contractelor de asociere în participaţiune şi luarea măsurilor ce se impun pentru cele în care nu s-au îndeplinit clauzele contractului.
La data de 20 aprilie 1999, a fost înregistrată cererea de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei, pe care a formulat-o SC R.K.I. SRL Mediaş, în conformitate cu art. 49 - 56 C. proc. civ.
În motivarea cererii de intervenţie (care a fost admisă, în principiu, prin încheierea din 11 ianuarie 2000) societatea intervenientă a susţinut că, deşi, pârâta SC D.C. SRL Bucureşti s-a obligat să asigure exploatarea restaurantului B. în interesul comun al asociaţilor, aceasta a încheiat un alt contract cu SC B.T.&S. SRL Mediaş, cu un venit minim de 2175 dolari S.U.A. pe lună, din care nu a plătit nici o sumă reclamantei cu care încheiase contractul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 4288 din 27 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei SC O, SA Bucureşti, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta SC R.K.I. SRL Mediaş, dispunând rezilierea contractului de asociere în participaţiune, nr. 3637/1992, încheiat între reclamantă şi pârâta SC D.C. SRL Bucureşti, precum şi evacuarea acesteia din restaurantul B. şi din terenul aferent acestuia, din Bucureşti.
Totodată, a fost obligată societatea comercială pârâtă la plata sumei de 9.584.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă şi s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 81.331.848 lei, reprezentând venit minim în perioada 1 iulie 1998 – 31 decembrie 1998.
Prin încheierea din 27 iulie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis şi cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de societatea reclamantă, dispunând completarea dispozitivului sentinţei cu denumirea completă a pârâtei SC D.C. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că societatea comercială reclamantă a fost îndreptăţită să solicite rezilierea contractului încheiat cu pârâta, întrucât aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, în principal, cea legată de plata venitului minim pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.C. SRL Bucureşti, iar, prin Decizia nr. 32 A din 4 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V I-a comercială, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, respingând acţiunea reclamantei.
Totodată, s-a respins apelul pârâtei împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Cu actul înregistrat la 15 martie 2002, societatea comercială reclamantă a formulat recurs împotriva deciziei, susţinând următoarele critici:
- hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină – motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este fondat.
Din actele dosarului rezultă că între SC O. SA Bucureşti şi pârâta SC D.C. SRL Bucureşti s-a încheiat contractul de asociere nr. 3637 din 31 ianuarie 1992, prin care părţile au convenit să realizeze mai multe activităţi comerciale, în comun, printre care şi exploatarea restaurantului B. în interesul comun al asociaţilor.
Ulterior, părţile au încheiat şi un act adiţional la acest contract, stabilind, la 14 ianuarie 1997, noi clauze privind venitul minim ce urma să fie achitat de pârâtă, ca şi altele legate de situaţia terenului aferent restaurantului B.
Susţinând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, asumate prin convenţiile încheiate, reclamanta a formulat acţiunea ce formează obiectul dosarului, cu precizarea că adunarea generală a hotărât acţionarea pârâtei pentru rezilierea contractului.
Soluţia adoptată de instanţa de apel se întemeiază pe susţinerile pârâtei legate de faptul că a achitat venitul minim convenit şi a exploatat restaurantul în condiţii profitabile ambelor părţi, dar, din examinarea considerentelor, rezultă că acestea au caracterul unui enunţ, fără să se examineze probatoriile administrate şi fără a se invoca temeiul legal, prima critică a recurentei, fiind pe deplin întemeiată.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamantă, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 1020 C. civ., condiţia rezolutorie este subînţeleasă în contractele sinalagmatice, situaţie în care instanţa trebuia să examineze modul în care pârâta şi-a îndeplinit obligaţia esenţială privind plata venitului minim.
Aşa cum a susţinut recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs, instanţa de apel a reţinut doar faptul că pârâta a plătit venitul, în sumă de 81.331.848 lei, până la primul termen de judecată, dar această împrejurare nu poate conduce la concluzia că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată, conform contractului .
Într-adevăr, deşi intimata a încheiat un alt contract (de subînchiriere) cu SC B.T.&S. SRL Mediaş (împrejurare necontestată de pârâtă) încasând lunar 2175 dolari S.U.A., aceasta nu i-a achitat reclamantei venitul minim convenit de 1209 dolari S.U.A., ceea ce trebuia să conducă instanţa la concluzia evidentă că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
Împrejurarea reţinută de curtea de apel, că pârâta a plătit suma datorată până la primul termen de judecată, nu era de natură să conducă la schimbarea soluţiei adoptate de tribunal, care a stabilit, în mod justificat, că SC D.C. SRL nu a dat curs notificărilor făcute de reclamantă şi nu a achitat la termen venitul minim din perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998.
Susţinerea pârâtei intimate, potrivit căreia subînchirierea spaţiului comercial s-a făcut în interesul ambelor părţi, a fost greşit însuşită de instanţa de apel, deoarece, atâta timp cât nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate faţă de reclamantă, înseamnă că nu a acţionat în interesul ambelor părţi, ci cu rea credinţă şi, în mod justificat, s-a solicitat rezilierea contractului.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi admis, conform art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., iar Decizia atacată va fi modificată, în sensul respingerii apelului formulat de SC D.C. SRL Bucureşti şi menţinerii sentinţei şi încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., intimata SC D.C. SRL Bucureşti va achita recurentei suma de 2.870.455 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC O. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 32/ A din 4 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul SC D.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 4288 din 27 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, pe care o menţine.
Menţine, de asemenea, încheierea de îndreptare a erorii materiale, pronunţată de aceeaşi instanţă la 27 iulie 2000.
Obligă intimata SC D.C. SRL la plata sumei de 2.870.455 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 467/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 469/2003. Comercial → |
|---|
