ICCJ. Decizia nr. 4645/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4645/2003
Dosar nr. 394/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 iunie 2001 reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Braşov, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.I. S.N.C. Baia Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 63.544.343 lei cu titlu de pagube aduse societăţii reclamante prepusul pârâtei, conducătorul auto S.V.
Tribunalul Maramureş prin sentinţa civilă nr. 487 din 7 iunie 2000 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prepusul pârâtei nu se face vinovat pentru evenimentul rutier care s-a soldat cu degradarea autospecialei condusă de numitul R.I., proprietatea reclamantei.
În lipsa vinovăţiei în sarcina şoferului care a condus maşina pârâtei, care este elementul esenţial al răspunderii civile delictuale, obligarea la despăgubiri a pârâtei este lipsită de temei legal.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 998 din 19 octombrie 2000.
Prin Decizia nr. 743 din 7 martie 2002 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamantă, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ prin Decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2003, admite cererea de repunere în termen de apel şi în consecinţă respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 487/2000 a Tribunalului Mureş.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa de apel în pronunţarea hotărârii nu a avut în vedere procesul verbal de constatare a contravenţiei întocmit cu ocazia accidentului rutier şi obiecţiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză şi că a avut în vedere doar raportul de expertiză, în mod selectiv, privind dinamica producerii accidentului, ocolind circumstanţele în care s-a petrecut acesta.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi desfiinţarea sentinţei civile nr. 487 din 7 iunie 2000 a Tribunalului Maramureş iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă prin întâmpinarea la recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe au efectuat o apreciere corectă şi integrală a actului juridic dedus judecăţii şi a probatoriilor administrate în cauză, pronunţând hotărâri temeinice şi legale.
Criticile formulate de recurentă în sensul că instanţele nu au ţinut seama de procesul verbal de contravenţie şi de obiecţiunile formulate de reclamantă, sunt neîntemeiate, întrucât toate probele de la dosar au fost analizate în contextul întregului material probator (expertiza tehnică şi probele testimoniale administrate în cauză) din care a rezultat, fără echivoc pe bază de probe ştiinţifice culpa prepusului reclamantei care „datorită condiţiilor meteo nefavorabile, ploua, carosabilul fiind ud, precum şi a condiţiilor de trafic", aşa cum specifică şi atestă însăşi recurenta în motivele de recurs s-a stabilit că prin acţionarea bruscă a frânei autospecialei s-a produs balansarea acesteia şi răsturnarea, cu consecinţe păgubitoare, în condiţiile în care între cele două maşini din litigiu exista un spaţiu de manevră de 120 m.
Recurenta reclamantă deşi a susţinut atât la fond cât şi în apel, că expertiza tehnică este părtinitoare nu a combătut-o cu alte mijloace de probă, iar procesul verbal de contravenţie, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, a fost întocmit sumar şi a fost contrazis de expertiza tehnică, care a stabilit în mod ştiinţific că răsturnarea platformei cu butelii a autospecialei reclamantei, a fost consecinţa manevrelor de acţionare a frânei şi nu faptul că autotrenul pârâtei se afla în depăşire pe contrasens.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Braşov, împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4644/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 466/2003. Comercial → |
|---|
