ICCJ. Decizia nr. 494/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 494.
Dosar nr. 191/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2001 S.C. E. S.A., sucursala de distribuţie Deva, a solicitat emiterea unei ordonanţe prin care să fie somată debitoarea S.C. M. S.A., filiala D., sucursala P.R., să achite suma de 72.060.932.942 lei recunoscută prin extrasul de cont din 9 iunie 2001.
Prin ordonanţa nr. 113 din 16 ianuarie 2002 Tribunalul Hunedoara a admis cererea creditoarei formulată în temeiul OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, iar debitoarea a fost somată să plătească suma de 71.952.777.963 lei reprezentând contravaloare energie electrică, reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a ordonanţei.
Împotriva acestei ordonanţe filiala D. S.A. Deva, EM Teliuc a formulat acţiune în anulare susţinând că datoria sa a scăzut cu suma de 417.000.000 lei prin semnarea unui ordin de compensare, iar pe de altă parte, din cauza blocajului economic a fost în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile faţă de terţi.
Prin sentinţa nr. 1912 din 10 septembrie 2002 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa soluţionării acţiunii în anulare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia cu motivarea că potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ. litigiile comerciale având o valoare de peste 10 miliarde lei se judecă în primă instanţă de către curtea de apel.
La Curtea de Apel Alba Iulia acţiunea a fost înregistrată sub nr. 5429/2002 iar prin sentinţa civilă nr. 203 din 9 decembrie 2002 s-a respins ca tardivă acţiunea în anulare formulată de pârâta debitoare.
Cu actul înregistrat la 6 ianuarie 2003 filialaP.R. Teliuc S.A. din structura CNCAF M. S.A. a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, fără a încadra motivele în dispoziţiile art. 304C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea a fost pronunţată faţă de o unitate fără personalitate juridică, iar pe de altă parte că întârzierea în depunerea acţiunii în anulare s-a datorat lipsei consilierului juridic şi modului în care au circulat actele de procedură.
Recursul formulat de pârâta-debitoare este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că atât somaţia de plată cât şi acţiunea în anulare au fost făcute către filiala P.R. din M. S.A., care era debitoarea intimatei S.C. E. S.A. Deva, fiind înmatriculată la O.R.C. Hunedoara cu nr. J20/843/2002, prima critică vizând lipsa personalităţii juridice a recurentei urmând a fi respinsă.
Cât priveşte termenul în care a fost formulată acţiunea în anulare, recurenta nu a contestat depăşirea celor 30 zile prevăzute de art. 8 din OG nr. 5/2001 în redactarea avută înainte de aprobarea ei prin Legea nr. 295/2002, dar a invocat motive legate de modul cum s-au făcut comunicările actelor de procedură între filială şi societatea comercială, precum şi de lipsa consilierului juridic, motive ce nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluţiei curţii de apel, care, în mod justificat a respins ca tardivă acţiunea în anulare.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei debitoare va fi respins ca nefondat, conform art. 312C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.C.A.F. M. S.A., filiala P.R. împotriva sentinţei nr. 203 din 9decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4941/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 494/2003. Comercial → |
|---|
