ICCJ. Decizia nr. 505/2003. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.505

Dosar nr.1163/2003

Şedinţa publică din 10 februarie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 februarie 1998, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta SC F. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 52.404,70 dolari SUA în lei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.912 din 30 iunie 2000, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la plata sumei de 10.833,31 dolari SUA preţ plătibilit în lei la data achitării efective, 11.316,98 dolari SUA penalităţi de întârziere sau echivalentul în lei, şi 8.389.521 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr.66 din 14 februarie 2001, a respins apelurile reclamantei şi ale pârâtei.

Prin Decizia civilă nr.4184 din 17 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială a admis recursurile reclamantei şi pârâtei, a casat Decizia pronunţată de instanţa de apel şi a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe.

După casare, prin Decizia civilă nr.47 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Braşov, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond, în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca nefondată. Totodată a respins şi apelul reclamantei, pe care a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 31.114.376 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata preţului produselor care au fost refuzate la plată de partenerul grec, datorată deficienţelor calitative ale mărfii expediate.

Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304 C. proc. civ.

În speţă, raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de comision din 6 iunie 1996 pentru livrări de produse din Grecia.

Având în vedere dispoziţiile contractuale, care prevedeau că inspectarea mărfii se face de reprezentantul comisionarului, se constată că reclamanta, prin directorul său, a inspectat marfa fără obiecţii calitative.

În ceea ce priveşte situaţia lipsurilor calitative care ar fi fost invocate de beneficiarul extern, corect prinhotărâreace se s-a atacat s-a reţinut că nu s-au făcut dovezi concludente, prin expertize sau atestate ale calităţii de la organe specializate în astfel de constatări, care să justifice refuzul de plată practicat de partenerul străin.

Dealtfel,părţileaustabilit o înţelegere la 28 martie 1997,când s-au convenit unele reduceri de preţuri, dar fără a putea fi vorba de o recunoaştere a unor lipsuri calitative, aşa cum greşit susţine reclamanta.

Având în vedere că pârâta nu datoreazăpreţul produselor,corect s-a reţinut că aceasta nu poate fi obligată nici la plata de penalităţi de întârziere.

Soluţia criticată este corectă şi în ceea ce priveşte suma achitată în avans, returnată de reclamantă, pentru care s-au făcut livrări reţinute în compensare, pentru care nu se pot cere penalităţi.

Având în vedere cele de mai sus, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr.47/Ap din 19 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 119.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.C. F. S.A.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi10 februarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 505/2003. Comercial